Sari la conținut

Fermierii ajutaţi de stat nu se ajută singuri

Pornirile statului de a-i susţine cu bani pe fermieri nu au întotdeauna succes. Guvernul a dat o mână de ajutor unor fermieri din Botoşani pentru a cumpăra tancuri de răcire a laptelui şi de doi ani de zile echipamentele stau nefolosite în garajul Primăriei. În loc să se asocieze şi să le folosească împreună, oamenii s-au certat. Aşa că acum Finanţele caută o soluţie pentru a recupera paguba.

În urmă cu doi ani, fermierii din comuna Dângeni, judeţul Botoşani au primit de la stat patru tancuri de răcire a laptelui. Ideea era ca oamenii să se asocieze pentru a vinde laptele la un preţ mai bun şi să elimine intermediarii din drumul către fabrici. Numai că de la teorie la practică a fost drum lung. Fermierii s-au certat, iar de când au fost cumpărate, tancurile de răcire stau sigilate în garajul Primăriei.

Domnii care erau asociaţi ca fermieri, mici fermieri, s-au despărţit, nu s-au mai înţeles”, spune Cătălin Rotundu, primarul comunei Dîngeni.

„S-a desfiinţat asociaţia, cu alte cuvinte, liderul lor dădea deja laptele în altă parte, nu mai avea grijă de asociaţie”, adaugă el.

Aşa se face că tancurile de răcire a laptelui au fost puse sub sechestru, iar cei de la Finanţe încearcă să recupereze banii plătiţi pentru acestea. Dezbinaţi şi cu şansa ratată, cei 200 de crescători de animale din comună apelează tot la intermediari.

Dumitru Gireadă, în vârstă de 68 de ani, merge în fiecare dimineaţă la un centru privat de colectare a laptelui unde primeşte între 80 de bani şi un 1,2 lei pe litrul de lapte.

Ăla tras e o mulţime de bani şi ăsta al nostru, care dăm mâncare la vite, le dăm apă, rânim, ăsta al nostru e ieftin. E foarte greu, o să vândă lumea vitele şi n-are să fie lapte pentru ăştia de la oraş”, spune fermierul.

Consumatorii însă dau de gustul laptelui străin. În primele opt luni ale anului importurile de lapte ale României au crescut cu aproape 40 de procente, arată datele Institutului Naţional de Statistică. E efectul deciziei Uniunii Europene de a renunţa după ani de zile la cotele de lapte care îi impuneau fiecărei ţări o limită maximă de producţie. Acum, că fermierii pot vinde cât de mult vor clienţii să cumpere, germanii şi polonezii care produc mai eficient şi mai ieftin le fac competiţie fermierilor români. În faţa provocărilor, unii au decis în sfârşit să se asocieze. Alţii îi cer statului subvenţii.