Sari la conținut

În Dumeşti, judeţul Vaslui, 10% dintre locuitori primesc ajutor de la stat

Comuna Dumeşti are 3.300 de locuitări, dintre care aproape 10% primesc ajutor social. Este o localitate săracă, dar, paradoxal, barurile sunt pline de la prima oră a dimineții.

„Nu am voie să muncesc. Așa sunt în acte, că nu am voie să muncesc și nu mă ia nimeni la treabă”, spune un sătean.

Autorităţile de la Primăria Dumești par resemnate.

Fiind 300 și ceva de dosare, dar nici nu au alte variante, să știți. Mai erau în anii din urmă, că mergeau la muncă în țările din Uniunea Europeană, dar și acolo au problemele lor”, spune Benone Butnaru, viceprimarul comunei Dumești.

La aproape 70 de kilometri distanţă găsim o situaţie total diferită. Din cei 2.200 de locuitori, doar trei primesc ajutor social. Sorin Pandele are aproape 10 ani de când s-a mutat la ţară. Avea câţiva bani şi un singur scop, să nu ajungă la mila nimănui. Aşa că a refuzat să-şi depună dosarul pentru a obţine un ajutor social. Şi a încercat să se descurce singur.

Am luat-o de jos ca să ne facem o bucățică de casă. Ne-am luat locul ăsta și ne-am apucat. Acum creștem animale, avem pământ. Muncim. Am învățat puțină meserie ca să existăm”, spune Sorin Pandele.

Copiii autişti şi cu sindrom Down, ignoraţi

La polul opus, cei care au într-adevăr nevoie de ajutor sunt ignoraţi. Părinţii copiilor autişti sau ai celor cu sindrom Down duc o adevărată luptă cu birocraţia. Anual, trebuie să întocmească dosare cu acte doveditoare, iar copiii lor trebuie să fie în permanenţă supravegheaţi şi evaluaţi pentru a primi ajutorul de la stat.

Este foarte important să se prezinte. Poate nu anual, dar o dată la doi ani, obligatoriu”, spune Adriana Mâţan, medic pediatru.

Aceste evaluări condiţionează acordarea indemnizaţiei şi a dreptului la un însoţitor. Sunt părinţi care se lipsesc însă de însoţitori, doar pentru ca statul să le acorde lor ajutorul de 600 de lei lunar. Este cazul Mariei Cornea. Copilul ei a fost diagnosticat cu autism sever acum un an şi jumătate.

„Este destul de frustrant şi pentru noi ca părinţi. Nu avem însoţitor, avem nevoie, nu ne permitem financiar, pentru că banii pe care îi primim îi folosim pentru terapiile copilului şi pentru transport”, spune Maria Cornea.

O comisie formată dintr-un medic, un psiholog şi un asistent social verifică anual fiecare caz în parte, pentru eliberarea unui nou certificat.