Sari la conținut

Drama supraviețuitorului de la Lupeni. Și-a văzut colegul murind la 3 metri de el

Tragedia din mina Lupeni, de săptămâna trecută, le-a arătat încă o dată minerilor din Valea Jiului cât de periculoasă este fiecare zi de muncă. Nu pot să uite moartea cumplită al celor doi colegi ucişi de surparea unei galerii, la fel cum unicul supravieţuitor nu poate uita că a fost la propriu la câţiva centimetri de acelaşi final. Reporterii Digi24 au obţinut mărturii dramatice.

„Este un coşmar... intri şi vezi numai întuneric lângă tine. De când intrăm până ieşim, ne rugăm la Dumnezeu”, spun minerii.

Oamenii ştiu ce îi aşteaptă în bezna în care sfredelesc şase ore la rând. Sufletele s-au obişnuit cu teama, dar creierul încă luptă: le spune că trebuie să ajungă în fiecare zi teferi acasă la copii şi soţii.

Supravieţuitorul surpării de săptămâna trecută din mina Lupeni nu poate să vorbească însă nici cu cei dragi despre ce s-a întâmplat. Mintea lui încă nu a reuşit să uite de atingerea morţii.

Îi este foarte greu să povestească ce s-a întâmplat. Asta pentru că şi-a văzut unul dintre colegi cum a decedat în faţa lui, la trei metri, şi nu a putut să îl ajute. A scăpat cu viaţă ca prin minune pentru că surparea s-a oprit deasupra capului lui la o palmă”, relatează Carla Tănasie, reporter Digi24.

Bărbatul în vârstă de 39 de ani care a reuşit să scape de furia mineri se luptă acum cu demonii amintirii. Îşi reproşează că nu a reuşit să îi salveze pe cei doi colegi striviţi de tonele de pământ care cădeau din galerie. Fizic, a scăpat uşor: este internat la ortopedie, însă mai mare nevoie are de ajutorul altor medici.

„Beneficiază în paralel şi de consiliere psihologică”, spune Alin Vasilescu, director Spitalul de Urgenţă din Petroşani.

„Şi faptul că el trăieşte, probabil că are un sentiment de vinovăţie”, spune Ioana Haidu, psiholog.

Nici pentru colegii minerilor suprinşi de surparea galeriei nu este uşor. Frica muşcă mai adânc din ei după tragedia de săptămâna trecută. Un miner a leşinat în galerie, epuizat de frâmântările date de gândurile negre.

„Este maistru, se stresează... colegii lui... ortacii lui... a lucrat cu ei împreună”, spune un miner.

Ortacii au şi motive să se teamă.

„Viaţa minerilor este pusă în pericol încă din momentul în care ajung la locul de muncă. În primul rând echipamentele nu sunt corespunzătoare. Această cască are o vechime de 24 de ani. În al doilea rând vedem cum arată intrarea în mină. Sunt uşi foarte vechi şi ruginite. Dincolo de ele este o colivie la fel de veche, care îi aşteaptă pe oameni să îi ducă la 400 de metri sub pământ”, relatează Carla Tănasie, reporter Digi24.

Minerii ştiu că lucrează cu echipamente de protecţie vechi şi cu sisteme nesigure. Au protestat la începutul anului în faţa birourilor de directori şi le-au cerut să îi ajute. Tragedia de săptămâna trecută le-a arătat încă o dată că sunt singuri în faţa pericolelor şi că fiecare zi în care scapă de moarte merită sărbătorită.

„Este greu să lucrezi în mină pentru că întotdeauna ai moartea în spatele tău. Ei când ies afară, normal, merg şi beau o bere, pentru că ei sărbătoresc”, spune Ioana Haidu, psiholog.