Sari la conținut

O englezoaică, instructor pentru piloții români de la Tuzla

O veritabilă lady britanică dă „aripi” piloţilor români: are 70 de ani dintre care 53 i-a trăit în lumea aviaţiei. A fost pilot militar în vreme de război, a condus sute de mii de oameni în avioane de linie şi nici acum nu poate sta departe de manşă. Este şefa şcolii de pilotaj de la Tuzla, lângă Constanţa.

Caroline Wynton-Rhodes îşi trăieşte viaţa la viteza Mach3 şi acum, la 70 de ani. Programul ei începe dis de dimineaţă la şcoala de aviaţie de la Tuzla. Se interesează de fiecare tânăr care s-a înscris la cursurile de pilot.

Peste 200 de piloţi din toată ţara au primit „aripi de zbor” datorită britanicei. Andrei Grigore un tânăr de 31 de ani are acelaşi ţel. Şi ca să înveţe de la Caroline, s-a mutat din Bucureşti la Costanţa în perioada cursurilor.

Andrei Grigore, elev: Caroline este un instructor foarte bun din punctul meu de vedere. Sunt fericit că am făcut programul de zbor instrumental cu dânsa. Este un instructor strict de la care ai ce învăţa, cu o experienţă foarte vastă.

Viitorii piloţi au într-adevăr ce să înveţe de la Caroline. Şi-a luat brevetul la 17 ani şi de atunci viaţa ei este mereu o aventură deasupra norilor. Iar venirea în România a fost o decizie la fel de aventuroasă ca toată viaţa ei. Acum şapte ani a văzut un documentar BBC despre un loc descris ca un colţ de rai, undeva la marginea Europei unde poţi trăi cu bani puţini: România. A început să caute ceva de făcut în ţara care îi trezise curiozitatea. Şi a dat peste un anunţ: „Aeroport în Tuzla, căutăm instructor de zbor”.

Caroline Wynton-Rhodes: Am aplicat. Nu am primit răspuns, aşa că le-am scris eu înapoi. Iar Adrian Vasilache, şeful cel mare de aici, nu a crezut că CV-ul meu e adevărat. A spus că e „prea mult”. În cele din urmă m-a intervievat pe Skype şi iată-mă aici.

Nu este de mirare că CV-ul ei a pare fantastic. După ce şi-a luat brevetul de zbor, Caroline s-a înrolat în forţele aeriene britanice ca pilot de luptă la vârsta când fetele se gândesc la prima poveste de dragoste. Şi avea să înfrunte moartea. La 22 de ani a fost trimisă în mijlocul unui război din Africa. A dus acolo avioane, soldaţi şi provizii. Doar că într-o noapte a luat foc un motor al aeronavei. Creierul îi bubuia de întrebări şi calcule.

Caroline Wynton-Rhodes, şef Şcoala de Pilotaj a Regional Air Services: De ce eu? De ce eu?! Te duci într-o singură direcţie: în jos! Trebuie să opreşti motorul de tot. Aşa că nu mai ai niciun motor. Aşa că vei coborî spre pământ. Dar e noapte! Nu vezi solul! Şi nu e ca aici, în România, unde ai maşini în mişcare, semafoare şi oraşe. Africa, noaptea, este absolut neagră. Parcă nu ar exista nimic. Există doar nuanţe diferite de negru: o zonă neagră şi o alta şi mai neagră. Nu ştii ce este jos.

Într-o fracţiune de secundă, instinctul i-a dictat ce să facă.

Caroline Wynton-Rhodes: Am decis să aleg zona mai puţin neagră: Am ajuns într-un câmp plin de copaci. Dacă aş fi ales zona cea mai întunecată, m-aş fi izbit de stâncile din munţi.

Scăpată de moarte, a renunţat la avionul de luptă, dar nu şi la manşă: a trecut pilot de linie. 25 de ani a zburat cu Boeing 737. Până pe 11 septembrie 2001, când teroriştii au deturnat avioane comerciale şi au intrat cu ele în Turnurile Gemene de la New York.

Caroline Wynton-Rhodes: Am zis: ok, asta a fost! M-am decis să mă retrag. Ha, ha! Ce glumă!

Nu a putut să rămână prea mult cu picioarele pe pământ. A plecat din Anglia natală în Australia, unde a început să îi înveţe pe alţii să zboare, şi din 2010 face acelaşi lucru la Tuzla. Nu îşi imaginează viaţa fără să plutească deasupra norilor şi spune că dacă s-ar mai naşte o dată, ar face acelaşi lucru fără ezitare. Pentru că zborul este în ADN-ul ei: bunicul şi tatăl au fost piloţi militari decoraţi pentru curajul dovedit în războaie.