Sari la conținut
News Alert

Poveștile de succes a doi tineri români care au cucerit Marea Britanie

Luca Niculescu: Domnule Pascu Tulbure, sunteți speech writer la Ministerul Finanțelor din Marea Britanie. Deci scrieți discursurile miniștrilor. Asta înseamnă că dincolo de fluență și cursivitatea în limba engleză, trebuie să aveți stil, să fiți la curent cu toate nuanțele limbii. Cât e de greu?

Adrian Pascu-Tulbure: Devine din ce în ce mai ușor, dar la început e extrem de greu, pentru că nu numai că trebuie să scrii ce vrea ministrul, trebuie să și suni ca ministrul. Când ai cinci miniștri, și miniștrii se schimbă relativ des, devine un challenge, să spunem. Dar pe de altă parte e o provocare intelectuală care înseamnă că fiecare zi e diferită, și fiecare zi își are interesul.

Luca Niculescu: Cum priviți toată dezbaterea asta, ca român, ca cetățean, toată dezbaterea din Marea Britanie, și acum nu este doar în Marea Britanie, este în Europa, privind deplasările, privind migrația, privind pe cei din Est care vin către Vest?

Adrian Pascu-Tulbure: De multe ori îmi place să glumesc că odată ce un imigrant are un pic de succes, nu mai este un imigrant, este un émigré. Cred că marea majoritate a celor care se mută dintr-o țară în alta, o fac pentru motive absolut extraordinare, și dacă ai „the get up and go", „the drive", cum s-ar spune, să schimbi țara, de obicei ai drive-ul să devii un mare succes, și cred că sunt mulți britanici care apreciază asta, din păcate nu toți. Poate cei dintr-o anumită, ezit să spun pătură, dar cei care n-au avut enorm de mult succes în viață, îi văd pe alții care vin din Est, care sunt mai harnici, au poate valori un pic mai tradiționale, adică educația, familia, și au poate mai mult succes, și bineînțeles, e un pic de invidie acolo.

Luca Niculescu: Spuneți că acum cinci ani nu vă gândeați că o să scrieți discursuri. Vă amintiți cu siguranță care a fost primul discurs.

Adrian Pascu-Tulbure: Da. Doar ajunsesem în post. Era cred a treia zi. Și mă pregăteam să scriu un discurs care avea să fie dat în două săptămâni. Deci aveam tot timpul din lume. Vine un telefon din Scoția unde era ministrul la acel moment. Adriane, am nevoie de un discurs mâine. Despre medicina în nordul Scoției. Un subiect despre care nu știam absolut nimic. Dar, ce va face guvernul ăsta ca să fim siguri că medicina în nordul Scoției va supraviețui și va fi din ce în ce mai bună. Și nu știam deloc, nimic. În aceste momente totul se oprește un pic și te gândești foarte foarte clar, foarte foarte limpede. Și mi-am comandat o cafea și vreun litru de pepsi. Cam multă cafeină, da. Și nu m-am oprit până nu era scris ceva cel puțin decent. După aceea m-am dus să mă plimb puțin prin parc, vreo 15 minute, ca să-mi limpezesc capul total, am recitit, am zis ok, să vedem cum merge, am trimis prin email la ministru și totul a fost bine, dar a fost chiar cu inima-n gură. N-o să-l uit niciodată.

Luca Niculescu: Aveți reacții de la miniștrii după câte un discurs?

Adrian Pascu-Tulbure: Absolut, da. Și câtedată și de la alții, pentru că sunt mulți care aud aceste discursuri, unii răspund și ei. Alte discursuri sunt citite de alții și chiar alaltăieri am avut o chestie extraordinară, când unul din miniștrii pentru care lucrez a spus „prim-ministrul m-a văzut în culoar, la Palatul Parlamentului, mi-a citit discursul și i-a plăcut. Deci, felicitiări!". Ce poți să vrei mai mult decât asta?

************

Emi Gal era considerat un copil-minune al domeniului online. Compania pe care a creat-o şi de care se ocupă este printre cele mai apreciate din lume. Chiar dacă a fost comparat cu Mark Zuckerberg, Emi rămâne cu picioarele pe pământ şi recunoaşte că mai are de muncit până va atinge acel nivel.

Luca Niculescu: Emi Gal, putem spune că sunteți un exemplu pentru cei care vor să reușească. Plecat din România, autodidact, aveți 30 de ani și conduceți Brainient, o afacere online care lucrează cu televiziuni din lumea întreagă. Cum e să fii Emi Gal? Modest? Model?

Emi Gal: E greu, pentru că eu când am început aveam 19 ani când am început prima companie. Aveam impresia că pentru a fi antreprenor e ușor și că o să devin milionar peste noapte și că totul o să fie excelent. Dar ce-am constatat e că dacă vrei să construiești ceva care să fie folosit de multe companii și mulți oameni e foarte foarte greu. Îmi place, n-aș putea să mă plâng, însă cred că a fi antreprenor are părți foarte bune, dar e și foarte greu.

Luca Niculescu: „Financial Times” spunea că sunteți vârful de lance al unui trend în creștere, și anume de antreprenori tineri și ambițioși din Europa de Est, care își stabilesc firmele la început de drum în Marea Britanie. E un handicap sau un avantaj să fii român, să fii din Europa de Est?

Emi Gal: Nu l-am văzut niciodată ca pe-un handicap. Este un handicap prin prisma faptului că noi, în România, avem foarte mult talent, pe care îl putem exploata și folosi, care e un avantaj competitiv. Talentul în Marea Britanie, în America e foarte scump. Drept urmare, dacă noi putem angaja de două ori mai mulți programatori decât competiția, atunci vom putea dezvolta produse mult mai interesante. Și faptul că am fost din România și faptul că aveam o echipă în România pe care am putut s-o cresc aici, a fost un avantaj foarte mare. Și în Marea Britanie eu nu am simțit în cei șase ani de când sunt acolo că sunt defavorizat pentru faptul că nu sunt britanic.

Luca Niculescu: Este vreun motiv pentru care v-ați întoarce în România?

Emi Gal: Eu personal nu cred că m-aș întoarce în România. Consider că pot avea mai mult impact asupra României dacă sunt afară. De exemplu, Brainient, pentru că am crescut atât de mult ne permitem să angajăm câțiva zeci de oameni în București, și să plătim salarii și să încercăm să construim o comunitate în zona de tehnologie aici. Dacă am fi rămas în țară nu știu dacă ne-am fi permis să facem toate investițiile astea. Și pe lângă asta, observând foarte multe lucruri afară, pot face recomandări pentru oamenii de aici și pot investi în proiecte interesante care să contribuie la creșterea țării din toate punctele de vedere.