Sari la conținut

Primul torționar a ajuns în fața instanței. Alexandru Vişinescu este acuzat de moartea a 12 deținuți în Penitenciarul Râmnicu Sărat

Soluţia pe care o va da Curtea de Apel Bucureşti va putea fi contestată la instanţa supremă. Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (PICCJ) a anunţat, la 18 iunie, că Vişinescu a fost trimis în judecată pentru săvârşirea de infracţini contra umanităţii, în dosarul având ca obiect sesizarea formulată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

IICCMER a descoperit că Vişinescu s-ar face vinovat de moartea a 12 deţinuţi politici. În cei şapte ani în care a condus penitenciarul, acesta ar fi instaurat un regim de tortură şi teroare.Procurorii au arătat, în rechizitoriu, că în perioada 1956-1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, "a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentată de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic".

În perioada în care la conducerea Penitenciarului Râmnicu Sărat a fost Alexandru Vişinescu, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate, potrivit Parchetului instanţei supreme.

"Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de către deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate", au scris procurorii, în actul de sesizare a instanţei.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din 1967, erau foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PNŢ şi PNL, foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive, foste cadre de conducere după 23 August 1944, foste cadre MAI după 23 August 1944, foşti conducători ai diverselor secte religioase şi alte cazuri mai izolate.

"Condiţiile de viaţă din Penitenciarul Râmnicu Sărat, aşa cum reies din documente şi au fost descrise şi de foştii deţinuţi, au creat premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vişinescu Alexandru", au mai arătat procurorii, în rechizitoriu.

Regimul impus de Vişinescu în Penitenciarul Râmnicu Sărat nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea zece ani.

"Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic", au precizat procurorii.

Din documentele studiate de anchetatori până în prezent, au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în mandatul lui Vişinescu.

"De menţionat este şi faptul că regulamentele în materia condiţiilor de detenţie ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare şi colonii de muncă, sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deţinuţilor politici erau lăsate în grija comandanţilor de penitenciare şi doar amendate prin ordine şi recomandări neoficiale venite pe linie de partid", potrivit rechizitoriului.

Procurorii au precizat că organizarea şi funcţionarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea şi inventivitatea comandanţilor de penitenciare, dar şi de obedienţa acestora şi fidelitatea arătată faţă de partid.

"Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea şi prin raportare la calitatea deţinuţilor politici şi interesul Partidului pentru eliminarea lor rapidă. Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalităţi ale vieţii politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare şi de încredere. Aşa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vişinescu şi rezultatele tulburătoare obţinute în procesul de exterminare pus la punct de acesta", au mai scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.

Alexandru Vişinescu s-a născut la Buzău, în 1925, şi a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat din anul 1956 şi până la desfiinţarea închisorii, în 1963, fiind şi ultimul comandant al închisorii, unde a murit, în urma torturilor, Ion Mihalache.

Înainte de a fi numit în funcţia de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu a deţinut poziţii în sistemul penitenciar, activând în unităţile Mislea şi Jilava, la începutul anilor '50.

Vişinescu a lucrat în cadrul grupei operative a închisorii în perioada decembrie 1954 - aprilie 1956. Decizia autorităţilor de a dezafecta penitenciarul Râmnicu Sărat l-a propulsat pe fostul comandant în funcţia de inspector în cadrul aparatului central al Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Ulterior, între 1965 şi 1976, a deţinut funcţii de conducere în cadrul închisorilor Ploieşti şi Ilfov şi a predat la şcoala de subofiţeri de penitenciare.

În prezent, el trăieşte într-un bloc din centrul Capitalei, cu o pensie de peste 3.200 de lei pe lună.

În aprilie 2013, IICCMER anunţa că a identificat numeroase fapte cu posibile consecinţe de natură penală comise de 35 de angajaţi ai Direcţiei Generale a Penitenciarelor în urma exercitării funcţiilor în perioada 1950-1964. Persoanele investigate au vârste cuprinse între 81 şi 99 de ani şi locuiesc pe teritoriul României. Totodată, IICCMER informa atunci că a intrat în posesia datelor de identificare, a numelor şi adreselor exacte ale persoanelor în cauză.

În 30 iulie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti începerea urmării penale a fostului comandant al închisorii Râmnicu Sărat, Alexandru Vişinescu, pentru omor deosebit de grav. În 9 august, Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a preluat de la Parchetul Tribunalului Bucureşti, dosarul având ca obiect denunţul formulat de IICCMER împotriva lui Vişinescu.

Parchetul instanţei supreme anunţa, în 3 septembrie 2013, că Vişinescu este urmărit penal pentru genocid, întrucât în perioada 1956-1963, când a condus Penitenciarul Râmnicu Sărat, i-a supus pe deţinuţii politici la rele tratamente, bătăi şi alte violenţe, i-a lipsit de hrană, medicamente şi asistenţă medicală. Ulterior, în cazul lui a fost schimbată încadrarea juridică în infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit IICCMER, între anii 1956 şi 1963, la Râmnicu Sărat s-au înregistrat cinci cazuri de deces posibil de documentat - Ion Mihalache, Gheorghe Dobre, Gheorghe Plăcinţeanu, Victor Rădulescu Pogoneanu, Mihail Romniceanu, cauzate de colaps cardiovascular, insuficienţă circulatorie cerebrală, hemoragie cerebrală sau afecţiuni ale aparatului digestiv, aşa cum rezultă din procesele verbale de constatare a decesului, în documente fiind consemnate semnele vizibile ale malnutriţiei.

La începutul lunii noiembrie 2013, IICCMER arăta că numărul deţinuţilor politici care au murit la închisoarea Râmnicu Sărat în mandatul lui Alexandru Vişinescu a ajuns la 12, după ce a fost identificat, în baza unor informaţii furnizate de CNSAS, noi documente, ce atestă alte şapte decese.

După cazul lui Vişinescu, în 18 septembrie 2013, IICCMER a solicitat Parchetului instanţei supreme începerea urmăririi penale a lui Ion Ficior. IICCMER arăta atunci că a identificat peste 50 de supravieţuitori ai Coloniei de muncă de la Periprava, fiind luate mărturii de la 21 foşti deţinuţi politici.

Pe 16 ianuarie 2014, IICCMER a prezentat rezultatul investigaţiilor în cazul lt. maj. (r) Iuliu Sebestyen, decedat în octombrie 2013, suspectat de comiterea unor crime şi abuzuri politice în perioada în care a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru pază şi regim (ianuarie 1954 - decembrie 1955) în cadrul Penitenciarului Gherla.

În 11 februarie 2014, IICCMER a depus la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie un denunţ formulat împotriva căpitanului (r) Florian Cormoş, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, constând în aceea că, în virtutea funcţiei de comandant deţinută în perioada 20 decembrie 1952 - 17 aprilie 1953, a impus un regim de detenţie inuman deţinuţilor aflaţi în Colonia de muncă de la Cernavodă.

În 8 iulie, IICCMER a solicitat Parchetului începerea urmăririi penale în cazul lui Constantin Istrate, fost locţiitor al comandantului de la Colonia de Muncă Oneşti şi fost locţiitor al comandantului de la Penitenciarul Gherla. Constantin Istrate (88 de ani) este al patrulea torţionar pentru care IICCMER a solicitat solicită Parchetului începerea urmăririi penale, pentru săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii.

Potrivit IICCMER, Constantin Istrate a impus persoanelor aflate în executarea pedepsei un regim de detenţie inuman care depăşea ca duritate limitele prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.

În 18 august 2014 a fost trimis în judecată, tot de Parchetul general, torţionarul Ion Ficior, considerat responsabil pentru crimele din perioada în care a condus colonia de muncă de la Periprava. Ficior este acuzat că, în perioada 1958-1963, când a condus Colonia de muncă Periprava, a introdus şi coordonat un regim de detenţie represiv, abuziv, inuman şi discreţionar împotriva deţinuţilor politici, fiind înregistrate 103 decese.