Sari la conținut

Protecția Copilului, doar cu numele

Din cele peste 10.000 de cazuri de abuz, doar 2.300 s-au finalizat cu punerea în plasament a minorilor.

„Sunt aproximativ 12.000 de cazuri anual, cu diferențe destul de mici între rural și urban. Să nu vă imaginați că doar la țară sau că doar părinții cu un grad foarte crescut de sărăcie lovesc copiii. Fenomenul este extrem de întâlnit în toate straturile sociale. Din nefericire, sistemul de protecție a copilului nu are cea mai fericită reputație. Știm cu toții că centrele de protecție a copilului sunt subpopulate ca resursă umană, există destul de mulți profesioniști, există insuficienți asistenți maternali, există foarte puțini psihologi specializați în a lucra cu acest gen de cazuistică”, a precizat reprezentanta organizației „Salvați Copiii” Diana Stănculeanu.

Dacă autorităţile pentru protecţia copilului ar trebui să vină în ajutorul celor mici, în multe centre de plasament, copiii sunt agresaţi chiar de personalul care ar trebui să-i ocrotească.

Sunt extrem de multe abuzuri care se întâmplă în centrele de plasament, informațiile sunt destul de publice, astfel încât orice adult în momentul în care aude despre un copil care este bătut acasă, probabil se gândește de două ori apropo de unde este mai bine acelui copil: într-o familie unde chiar dacă este trosnit este iubit și îngrijit sau într-un centru de protecție? Și aceasta este prima frână de raportare”, a spus Diana Stănculeanu.

De asemenea, o altă problemă este că mulți dintre cei care au atribuții în asistență socială nu au pregătire în acest domeniu.

„Mulți dintre cei care au atribuții de asistență socială sunt bibliotecari sau agenți agricoli sau fac printre altele și treabă de asistenți sociali”, a precizat președinta Protecției Copilului, Gabriela Coman.