Refugiaţii, oameni simpli în situaţii complicate. Plusul pe care îl aduce comunitatea siriană din România

Data publicării:
refugiati sirieni

Au trecut cinci ani de când poporul sirian este izgonit din propriile case de războiul care îi dezbină ţara. Un conflict în care au fost ucişi peste 200.000 de oameni, iar aproape trei milioane au fost nevoiţi să se refugieze peste hotare.

Pentru mulţi dintre cei care au migrat în Europa, România a fost prima opţiune. Un loc în care şi alţi sirieni s-au stabilit de-a lungul timpului.

Mazen Rifai, jurnalist, scriitor: „Prima dată când am venit aici am simţit libertate. Libertate în cuvânt, pot să mă exprim cum vreau, pot să vorbesc cum vreau, pot să scriu cum vreau, nu am frica să vină securitatea sau că se înţelege greşit sau nu pot să intru în ţară sau să vină cineva după familia ta şi întreabă ce şi cum. Niciodată n-am crezut noi sirienii să ajungem să luptăm între noi”.

Mazen Rifai locuieşte la Bucureşti din anul 1996 şi tot de atunci este corespondent la un ziar din Kuweit. Este jurnalist şi scriitor, dar înainte de toate, oferă sprijin pentru refugiaţi: „Dacă suntem săraci asta nu înseamnă să nu ajutăm oameni”.

Mazen Rifai a fost pasionat de scris de mic, însă i-a fost destul de greu să profeseze în Siria, din cauza regimului politic. Iar pentru că ţara noastră i-a dat posibilitatea să-şi îndeplinească visul, nu ratează nicio ocazie de a promova România în toate publicaţiile internaţionale.

S-a căsătorit cu o româncă şi se bucură de viaţa pe care şi-a clădit-o aici. Dar niciodată nu uită să împartă şi cu ceilalţi. Alături de alţi oameni binevoitori, încearcă să le ofere un trai mai bun şi refugiaţilor.

Nakechbandi Ahmed Mazhar, medic: „Părinţii noştri ne-au învăţat să-l iubim pe celălalt, să dorim pentru celălalt ceea ce dorim pentru noi. Să-l dorim pentru el, nu numai să-l facem pentru el. Noi ne-am îndepărtat foarte mult de caracterul instinctiv, încât uitaţi cum trăim noi acuma”.

Ahmed este medic, dar şi preşedintele unei fundaţii culturale islamice. Locuieşte în România de 37 de ani, dar încă militează pentru ca şi în Siria oamenii să trăiască în pace.

Nakechbandi Ahmed Mazhar: „Pentru orice sirian şi orice om, patria lui nu este limitată de nişte cuvinte, este de ajuns să spună că este mamă. Şi de aia se spune ţara mamă”.

Chiar dacă Siria va rămâne patria mamă, Ahmed este recunoscător pentru ce i-a oferit România: „România este un... leagăn de refugiu spiritual. Pentru că a la long în istorie, toleranţa în România este o valoare, nu este ceva adoptiv. Când spunem refugiat, în primul rând, statutul acestui suflet este a cere ajutor, el vrea pe cineva să-i consoleze durerea, să-i dea speranţă”.

Mazen traduce legile româneşti în limba arabă şi le face cunoscute, dar a înfiinţat şi un centru cultural româno-arab, pentru a uşura accesul copiilor la educaţie. Iar pe lângă toate acestea, le oferă alimente, îmbrăcăminte şi mai ales, speranţă.

Pe lângă ajutorul pe care-l oferă străinilor din România, Mazen Rifai a vizitat şi taberele de refugiaţi din Turcia. A vrut să vadă care este situaţia acolo.

Mazen Rifai: „Când ai ceva în cap şi vrei să faci, nu gândeşti la riscul care poate o să vină, dar tu ai gândit să mergi acolo şi să faci ce trebuie, ce simţi tu”.

Chiar dacă au văzut în jurul lor multă durere, sirienii stabiliți în România nu s-au îndepărtat de principiile lor.

Ammar Machhour: „Aici mi-am găsit lumea mea. Ca orice om paşnic, sunt mână de... nu vreau să zic ajutor. Ajutor reciproc. Noi facem tot posibilul să le mai uşurăm din chin şi din viaţă”.

Chiar dacă acum trăiesc în condiţii grele, mulţi dintre refugiaţii sirieni sunt persoane educate: medici, profesori sau oameni de afaceri. Marwa este designer vestimentar. Din când în când organizează târguri cu vânzare de haine, iar banii care se strâng sunt donaţi refugiaţilor. La prima acţiune de acest fel au participat mii de persoane, majoritatea români.

Marwa Daas, designer vestimentar: „Simt şi eu că sunt prezentă. Viaţa mea nu se duce doar să mă gândesc pentru mine. Să nu fiu egoistă. Că uite, pot să ajut. Simţi linişte în tine şi în sufletul tău”.

Până în urmă cu ceva timp, pacea era pentru ei un simplu cuvânt. Astăzi, este cea mai mare dorinţă. Şi chiar dacă nu au puterea să schimbe situaţia politică din ţara lor, sirienii luptă de departe. Pentru pace, dar mai ales pentru a nu-şi pierde valorile.

Mazen Rifai: „Omul, nu cât are, nu averea lui materială, averea lui culturală, averea lui religioasă, asta era considerat un om cu valoare. Valoare, ca un om, nu ca un om care cară pe spatele lui bani”.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri