Sari la conținut

Românii din Ucraina, Bulgaria și Serbia cer sprijinul statului

Reprezentanți ai comunităților românești din Ucraina au avertizat joi, la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, că sunt supuși unei proces continuu de asimilare, în principal prin desființarea și ucrainizarea școlilor și descurajarea copiilor români de a-și mai vorbi limba maternă. Cu probleme similare se confruntă și românii din Serbia și Bulgaria, care susțin că fără sprijinul statului român nu își vor mai putea păstra identitatea națională.

Directorul Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, academicianul Vasile Tărâțeanu, a declarat că numărul școlilor cu predare în limba română din nordul Bucovinei a scăzut de la 114 la 62, unele dintre acestea fiind mixte, româno-ucrainene.

„Împotriva acestei tendințe de ucrainizare a noastră ne-am ridicat cu toții. Toate societățile culturale românești care există în Transcarpatia, Sudul Basarabiei, în nordul Bucovinei au semnat scrisori către instituțiile de stat prin care am solicitat respectarea statutului nostru de minoritari români. Trebuie să ne coordonăm eforturile în acest sens, pentru că dacă ne pierdem identitatea noastră națională, ne-am pierdut noi ca români”, a arătat Vasile Tărâțeanu.

La rândul său, Nicolae Moșu, reprezentant al românilor din Sudul Basarabiei, a vorbit despre necesitatea unificării programei școlare din Ucraina, întrucât în regiunea Odessa se pune un accent foarte mare pe predarea în așa-zisa limbă moldovenească, Ucraina operând în continuare cu conceptele din perioada stalinistă, când românii din zonă erau divizați artificial în români și „moldoveni”.

Nicolae Moșu a atras atenția că în unele sate procesul de asimilare este încheiat, pericolul fiind cu atât mai mare cu cât, prin reforma învățământului, școlile românești pot fi comasate cu cele cu predare în limba ucraineană sau în cea rusă.

„Deja avem câteva sate în care numai bunicii mai vorbesc limba română, copiii nu o mai cunosc, doar numele de familie mai este românesc, e un pericol mare în acest sens. Stăm cu frică că se apropie reforma învățământului și suntem alarmați că ne pot comasa, ne vor uni cu școli deja asimilate sau cu școli în rusă, în ucraineană. Avem sate unde 70 la sută sunt români și se predă toată materia în limba rusă”, a precizat Nicolae Moșu.

Președintele executiv al Fundației pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, a arătat că situația celor jumătate de milion de români din Ucraina „rămâne gravă și devine din ce în ce mai gravă”.

La rândul lor, reprezentanții comunităților românești din Serbia și Bulgaria au arătat că una dintre situațiile cele mai dramatice se înregistrează în Timoc, Serbia de Răsărit, unde cei aproximativ 300.000 de români nu beneficiază de niciun fel de drepturi fundamentale, nu au școală și mass-media în limba română, au dificultăți în a-și construi biserici, iar tinerii ajung să nu mai vorbească limba română.

Președintele Partidului Neamului Românesc din Timocul sârbesc, Predrag Balașevici, a declarat că este nevoie de un sprijin concret și consistent din partea Țării Mamă, în condițiile în care statul sârb nu finanțează deloc activitățile culturale ale românilor.

„Comunitatea românilor din Timoc, în Serbia de Răsărit, se găsește într-o situație foarte gravă. Suntem minoritatea care nu are limba română în școală, avem mari probleme cu construirea bisericilor în Timoc, nu avem mass-media în limba română și statul sârb nu finanțează activitățile culturale ale românilor din Serbia de răsărit. La ora actuală, în Serbia suntem singura minoritate care nu avem drepturi elementare. În acest sens, așteptăm un ajutor mai concret din partea României, a instituțiilor românești care se ocupă de problematica românilor de pretutindeni”, a afirmat Balașevici.

La rândul său, președintele Comunității Românilor din Serbia, Daniel Magdu, a vorbit despre situația comunității românești din Voivodina, recunoscută de statul sârb, dar care numără doar 30.000 de membri și care se confruntă, la rândul său, cu serioase probleme identitare, existând riscul să dispară fizic în următorii 30 ani.