Sari la conținut

Şi arheologii iau drumul străinătăţii

Octavian Rogozea a studiat arheologia în Timişoara. După absolvire şi-a dat seama cât de greu îşi poate găsi în ţară un loc de muncă unde să pună în practică tot ce a învăţat. Germania a fost soluţia salvatoare.

Octavian Rogozea, arheolog: „Vrând, nevrând, neavând altă variantă am cam fost presaţi să plecăm în Germania. Şi eu şi o grămadă de colegi. Suntem respectacţi acolo. Cel puţin în Bayern, ca să nu exagerez, cred că arheologia de salvare e 60% dominată de români”.

Cu un master în arheologie, Filip Vlăduţ a încercat şi o altă variantă ca să poată lucra - învăţământul. Şase ani a rezistat cu salariul de profesor de istorie. Ca şi Octavian, şi el are bilet pentru Germania. Va pleca peste 5 luni.

Filip Vlăduţ, arheolog: „Am demisionat din cauza lipsei de bani. Salariu de nouă milioane în învăţământul din România... nu se poate trăi decent”.

Când sunt angajaţi pe termen limitat, tinerii arheologi sunt plătiţi cu opt lei pe oră. Cu o muncă intensivă de 10 ore pe zi ei pot câştiga până la 2.000 de lei pe lună. În Germania, aceeaşi muncă e remunerată cu cel puţin 1.000 de euro.

Paradoxal, arheologii reclamă nevoia de forţă de muncă specializată la noi în ţară.

Dorel Micle, arheolog: „Nu sunt scoase posturile la concurs fiind în general blocate chiar de către minister. Problema este că ar fi de lucru, dovadă că, cel puţin în judeţul Timiş în acest moment sunt vreo cinci şantiere arheologice deschise”.

La Facultatea de Istorie din Timişoara au fost admişi, anul acesta, aproximativ 40 de studenţi.