Sute de români au devenit părinți la distanță pentru copii din Africa 

Data publicării:
copil africa

Kame are 6 ani şi provine dintr-o familie numeroasă care trăieste în deşertul Chalbi, Kenya. Este doar unul dintre copiii sărmani ai Africii care suferă des de foame şi de sete. Poveştile lor au impresionat sute de români. Prin intermediul unei fundaţii nonguvernamentale, ei donează lunar 10 euro pentru apă, alimente, haine şi din când în când o jucărie.

Ne-am gândit cum i-am putea ajuta şi am ajuns la aceasta modalitate: de a implica mai multe persoane şi fiecare să își ia angajamentul de a ajuta un copilaş minim un an de zile. Și adopțiile au început să curgă, într-un an de zile am ajuns la 350 de adopţii”, a explicat coordonatorul proiectului „Safari Ya Upendo”, Matilda Andrici.

Adopţia la distanţă nu presupune hârtii, nu presupune angajamente, decât unul moral. În momentul în care nu mai poţi ajuta un copil cu cei 10 euro pe lună comunici celor de la asociaţie şi acel copil va fi dat către adopţie altei persoane”, a spus mama adoptivă Andreea Ispir.

„Mergem cu 10 euro, aici în România, până la un magazin şi luam două-trei produse şi parcă tot nu am cumparat nimic. În schimb ei acolo iau ceva de îmbrăcat şi de încălţat pentru copilul respectiv, două,trei pungi cu mălai sau făină, un zahăr, poate şi un suc copilului dacă le rămân bani. Ei chiar trăiesc din banii aceştia”, a adăugat mama adoptivă Georgiana Velea.

10 euro pentru copiii din deșertul Chalbi

Matilda Andrici este catolică și a decis să ajute copiii din Africa în urma unei vizite misionare. Acum strânge donaţii pentru copiii nevoiaşi din deşertul Chalbi. Cei care îşi doresc să adopte la distanţă îi scriu, aleg un copil pe care vor să îl ajute şi donează lunar cei 10 euro.

„Oamenii de acolo nu au nimic! Este atât de diferită sărăcia încât este foarte greu să o redai. Practic, nu este nimic acolo și m-a impresionat foarte mult că nu au ce mânca acasă și se duc la grădiniță pentru că primesc un terci din mălai. Nu pentru educație”, a spus Matilda Andrici.

„Era la un moment dat o grădiniță lângă un copac: o tablă agățată de un copac și un profesor care le explica și copiii pe jos”, a spus Georgiana Velea.

„Primesc acest terci și se așează la umbra unei tufe și fiecare stă cuminte și mănâncă ce primește. Practic, este hrana care îl ajută să supraviețuiască”, a adăughat Matilda Andrici.

Kame și Roge, două fetițe adoptate la distanță 

Georgiana şi Andreea au fost şi ele impresionate de suferinţa copiilor din Africa şi au decis să le adopte la distanţă pe Kame şi Roge, două fetițe în vârsta de șase ani. În schimb, primesc lunar poze şi filmuleţe cu fetele.

„Pe fetița pe care am adoptat-o o cheamă Kame. Are șase anișori acum și deși este o fetiță veselă, mi se pare timidă din privire. De curând i-am trimis 10 euro în plus pentru că a fost Paștele Catolicilor și am vrut să îi cumpere ceva în plus și am văzut fotografii cu o rochiță nouă, era foarte mândră. Aștept tot timpul cu sufletul la gură alte și alte fotografii”, a spus Georgiana Velea.

„Pe Roge o consider ca pe al doilea copil al meu, clar! Așa am prezentat-o tuturor. În momentul în care văd fotografiile cu Roge simt o bucurie imensă. Nu știu dacă o pot descrie în cuvinte, însă este ceva deosebit”, a spus Andreea Ispir. .

Ca să-şi răplătească prietenii îndepărtaţi, copiii împletesc deseori brăţari sau talismane.

„La mână port o brățară confecționata de Roge, mi-e foarte drag de ea! Oriunde merg o port. Toate amintirile de la ea îmi sunt dragi”, a spus Andreea Ispir.

Cu banii veniţi de la părinţii adoptivi sunt ajutaţi atât copiii, cât şi comunitatea din care fac parte. Dacă înainte dormeau în colibe şi învăţau în aer liber, acum în deşertul Chalbi au fost construite primele grădiniţe şi case.

Acum avem 370 de copii adoptați și asta înseamnă 3700 de euro, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată acolo. Înainte dacă intrau în Maikona 500 de euro pe lună era un fenomen deosebit”, a spus Matilda Andrici.

„Să adopte dacă simt să facă asta și întâi să se uite un pic pe Facebook și să vadă situația de acolo. Dacă te uiți la filmulețe, nu ai cum să nu simți ceva pentru acei copii, când vezi cum se chinuie și ce condiții de viață au”, a spus Georgiana Velea.

Copii români adoptați la distanță

În timp ce noi îi ajutăm pe alţii, alţii ne ajută pe noi. În România, lipsurile nu sunt la fel de mari ca-n Africa, şi cu toate acestea 1,7 milioane de copii trăiesc în sărăcie lucie. Se estimează ca peste 150.000 dintre aceştia nu au nici măcar acte de identitate.

Aşa se face că pe lista programelor de adopţie la distanţă se regăseşte şi ţara noastră. Constantin are opt ani şi provine dintr-o familie săracă din comuna Rafaila, judeţul Vaslui. El este ajutat de la distanţă de Ken, un tânar din Statele Unite ale Americii.

„În străinătate exista persoane sau familii care şi-au dat seama că există aici în România copii care au nevoie de ajutorul lor. Ei au reuşit să construiască atât cu copilul cât şi cu comunitatea din care copilul vine, o relaţie pe termen lung. Este un tip de adopţie la distanţă, chiar dacă nu este adopţie.Nu sunt părinţi, părinţii lor sunt aici cu ei, în România. Sunt un fel de familie adoptivă de la distanţă şi devin foarte importanţi pentru copiii din România. Pentru că ei ştiu că undeva în lumea largă, au un prieten”, a spus președintele World Vision Daniela Buzducea.

Pentru un copil din România donaţia este de 68 de lei pe lună. Programele sunt axate pe zonele defavorizate din ţara, în aşa fel încât să fie ajutat atât copilul cât şi comunitatea din care provine.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri