Sari la conținut

Ţara în care un bătrân singur are şansa unui loc la azil doar dacă altul moare 

În ritmul acesta până în 2060 vom fi pe locul 2 în Europa la capitolul îmbătrânirea populaţiei, după Letonia: 60% dintre români vor avea peste 65 de ani, potrivit unei statistici Eurostat. Asta în timp ce la nivel mondial 20% din populaţie va avea peste 60 de ani, până în 2050.

Tendinţa de îmbătrânire a devenit, aşadar, un fenomen. Principalele cauze sunt creşterea speranţei de viaţă şi scăderea natalităţii. În România se adaugă însă şi migrarea tinerilor, ceea ce face şi mai sumbru viitorul.

Rata de îmbătrânire a populaţiei până în anul 2060:

România: 64,77%

Slovacia: 61,80%

Letonia: 67,99%

Polonia: 64,59%

Bulgaria: 60,32%

Germania: 59,89%

Spania: 56,37%

Italia: 56,65%

Franţa: 46,58%

Ungaria: 57,81%

Aşadar cu o ţară bătrână, mulţi bunici vor avea nevoie să fie asistaţi. În acest moment în România există peste 12.000 de locuri în căminele de stat şi private şi peste 3.000 de vârstnici pe liste de aşteptare! Statul are însă doar 105 cămine.

Mult prea puţine locuri pentru cei 3,4 milioane de vârstnici din ţară noastră de care statul îşi aminteşte doar în campaniile electorale. Ministerul Muncii are un singur răspuns: staţi acasă!

„Îngrijirea la domiciliu este prima măsură de sprijin acordată persoanelor vârstnice dependente. Principiul menţinerii persoanei vârstnice în mediul său de viaţă presupune faptul că centrul rezidenţial este alternativă la îngrijirea la domiciliu şi nu invers”, afirmă reprezentanţii Ministerului Muncii.

Copleşiţi de boli şi de singurătate, mulţi ajung totuşi într-un cămin. Doamna Aristiţa Matei are 82 de ani şi trăieşte într-un centru privat de mai bine de un an. Îşi aminteşte cu amărăciune de perioada în care era acasă. „Stătea o doamnă cu mine de la 10.00 la 4.00 şi de la 4.00 eram absolut singură, eu şi cu pisica! Aveam un suflet care stătea cu mine”.

Doar 19 dintre cele 67 de spitale închise, transformate în cămine de bătrâni

Pentru a rezolva problema lipsei centrelor de bătrâni, în anul 2011 statul a hotărât să închidă 67 de spitale şi să le transforme în cămine pentru vârstnici. Doar 19 unităţi funcţionează până acum. Unul dintre ele este fostul spital Caritas din Bucureşti.

Domnul Barbu nu este un bătrân oarecare. A fost diplomat timp de 40 de ani, a călătorit în toată lumea, a fost respectat.

Barbu Rotaru: „Am fost la cinci ambasade, am lucrat până când am ieşit la pensie şi vă daţi seama că nu e aşa uşor să schimbi o climă, să te acomodezi cu oamenii de acolo şi munca asta. E un secret de stat. Eu mă ocupam cu secrete de stat şi aveam şi eu o răspundere”.

Domnul Barbu a fost norocos să prindă un pat la azil. În mod cinic, un loc se eliberează după un deces. Cei care aşteaptă trebuie să treacă printr-un adevărat lanţ birocratic. Mai întâi fac o cerere, apoi aşteaptă anchetă socială în care le va fi evaluată starea de sănătate şi cea materială. În final, dacă totul merge bine şi ajung într-un cămin, trebuie să plătească.

Maria Carasela Bechir, directorul căminului pentru persoane vârstnice "Acad. Nicolae Cajal": „După legea 17 un pensionar trebuie să plătească 60% din pensie, 40% fiind suportat de către familie. Atunci când nu există familie şi el e caz social va suporta Primăria Municipiului Bucureşti”.

Cei mai mulţi nu reuşesc să prindă un loc în cămin şi rămân izolaţi între patru pereţi.

Bătrâni îngrijiţi după model american

Dr. Viorica Russu, medic de familie, specialist în nursing: „Ajungi să nu mai poţi să interacţionezi cu alţii pentru că ajungi să crezi că toată lumea este împotriva ta, eşti frustrat, speriat, eşti în criză tot timpul de ceva şi nu ştii ce e acel ceva. Este atingerea umană”.

Medicul Viorica Russu a lucrat 15 ani în Statele Unite, unde s-a specializat în ceea ce americanii numesc "nursing".

Dr. Viorica Russu: „Acolo, de când te naşti, ştii că aici este maternitatea şi la capătul celălalt este un nursing home. Dacă am probleme de sănătate întotdeauna nursing home-ul este înlocuirea familiei, inlocuirea părţii medicale şi completarea mea ca om”.

Acum 8 ani, Viorica Russu s-a întors în România şi a înfiinţat singurul centru cu profil nursing din ţară. Aici sunt îngrijiţi circa 40 de vârstnici. Preţul este însă pe măsură, o mie de euro pe lună. De altfel pe lângă asistenţă medicală şi alinarea singurătăţii, un vârstnic are nevoie şi de terapie ocupaţională, care să îi menţină mintea antrenată.