Sari la conținut

1 aprilie, „marțea neagră” a economiei. Jumătate de milion de români riscă să devină șomeri 

În aceste condiţii, industria noastră riscă să se prăbuşească dacă Guvernul nu blochează majorările care urmează să intre în vigoare la începutul lunii viitoare.

Industria se pregăteşte de cea mai neagră zi, aşa cum o numesc proprietarii marilor combinate din ţară.

Următoarea scumpire a gazelor va fi la 1 aprilie, potrivit calendarului impus României de Fondul Monetar şi de Comisia Europeană, iar până la sfârşitul anului vor mai urma două majorări.

Creşterile vin din cauza obligaţiei pe care şi-a asumat-o România de a scumpi propriul gaz, pentru a ajunge la nivelul metanului importat din Rusia.

„Obținem o creștere de 143 la sută în doi ani”, a calculat Valeriu Binig, reprezentant Deloitte.

„Eu vă spun că este marţea neagră a industriei româneşti. Anul ăsta este primul după 24 de ani când am convingerea că toată industria de care vorbesc eu se va închide complet”, prevede Ioan Niculae, președintele InterAgro.

Închiderea fabricilor, disponibilizarea a peste 500.000 de salariaţi şi o pierdere în economie de 6,2 miliarde de euro ar fi principalele efecte, susţin cei din domeniu.

Practic, scăderea PIB-ului va fi de 5 procente, ceea ce ne va întoarce în recesiune.

„Industria nu mai poate fi competitivă”, este de părere Ionel Borş, director la ArcelorMittal România.

„Creşterea preţului la gaz înseamnă pentru noi să nu mai putem exporta”, spune Jerome Lionet, director general la Saint Gobain România

Investitorii acuză Guvernul că nu negociază cu oficialii Comisiei Europeane păstrarea acestui avantaj pe care ţara noastră îl are - gazul ieftin.

„Mai bine importăm gaz dacă îl avem la preţ de import! Care e nevoia să extragem gaze?”, se întreabă Spyridon Vamvakas, director general la Stirom.

„O armă pentru menţinerea industriei în România este aruncată la gunoi de Guvern!”, spune indignat Aurelian Voia, director general la Cesiro.

Industriaşii cer blocarea scumpirilor şi un nou grafic de liberalizare a preţurilor care să nu se facă în doi ani, ci în peste opt ani de acum înainte.