Sari la conținut
News Alert

Un mega-proiect comunist a ajuns o ruină

Un proiect-fanion al „Epocii de Aur” a ajuns o ruină azi. Se împlinesc 30 de ani de când comuniştii puneau la cale o veritabilă revoluţie în agricultură - în 1987 pornea construcţia Canalului Siret-Bărăgan. Urma să aibă o lungime de 200 de kilometri şi să străbată patru judeţe, dar s-a oprit la doar 15 kilometri, în Vrancea. Ceea ce s-a construit atunci, acum se strică acum văzând cu ochii.

Canalul Siret-Bărăgan trebuia să fie principala sursă de apă pentru irigarea a 700.000 de hectare de culturi agricole. Aproximativ 220 de milioane de euro ar fi însemnat numai lucrările din Vrancea. Dar mega- proiectul s-a transformat într-un balon de săpun. Acum nu sunt nici cinci kilometri de canal funcţional.

După 1989, chiar şi firma care a început construcţia acestuia şi-a închis porţile.

„Masiv au început să se diminueze lucrările, chiar din anul `90. Din cinci şantiere care formau această antrepriză, două s-au desfiinţat două în anul `90”, spune Dumitru Fodoleanu, director firmă de construcţie Canalul Siret-Bărăgan.

Nepsarea şi lipsa de finanţare au avut efecte adânci. Canalul în care se investiseră câteva zeci de milioane de euro a fost invadat de vegetaţie sau a căzut pradă hoţilor de betoane, spre disperarea agricultorilor care îşi vedeau culturile distruse de secetă.

„Canalul nici nu am fost în stare să-l păzim atât cât a fost el realizat, s-a furat mult, în sensul că au început să îl devasteze”, spune Constantin Bazon, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Vrancea.

Dacă s-ar fi reuşit finalizarea canalului, zona numită cândva grânarul Europei, care cuprindea Vrancea, Buzăul, Brăila şi Galaţiul, ar fi fost protejată de secetă, inundaţii sau zăpezi.

„Există şi sectoare în care aceste plăci de beton, iar la precipitaţii abundente, apa se poate infiltra şi aceste maluri se pot prăbuşi riscul este acela de a se degrada”, spune Alexandra Tătaru, profesor doctor în geografie.

Proiectul iniţial prevedea ca lucrările să fie terminate în cel mult cinci ani, numai că în ciuda tuturor promisiunilor guvernanţilor postdecembrişti, în Bărăgan nu e gata nici azi sistemul de irigaţii modern care să scape zona de deşertificare.