Sari la conținut

BUSINESS CLUB. Avantajele centralelor nucleare plutitoare

Centralele nucleare par să nu-şi mai găsească locul pe pământ. Dar şi-l pot găsi pe mare. Accidentele mai noi şi mai vechi au arătat slăbiciunile sistemelor de siguranţă ale centralelor nucleare, însă câteva probleme ar putea fi rezolvate dacă reactoarele sunt duse în larg. Construcţia de centrale nucleare off-shore pare a fi o soluţie poate radicală, însă este cea mai practică şi chiar se discuta intens despre ea.

Nimeni nu îşi doreşte aproape de casă un rector în care atomii sunt dezintegraţi în explozii controlate, dar care, la un moment dat pot să scape de sub acel control.

Centrale plutitoare, duse cel puţin la câteva mile nautice în larg, ar avea numai beneficii.

Reactoarele ar putea fi construite în şantiere, aşa cum se întâmplă acum cu platformele de foraj marin, tractate până la locul stabilit şi fixate pe fundul mării.

Energia produsă va fi transportată spre țărm prin cabluri submarine. Iar când durată de viaţă a reactorului a expirat, întreg ansamblul poate fi adus în şantiere speicale şi dezasamblat în siguranţă, aşa cum se întâmplă acum cu navele care folosesc propulsie nucleară.

Tehnologiile de construcţie există, doar trebuie combinate într-un proiect serios.

Centralele nucleare au nevoie de foatre multă apă pentru răcire şi această resursă va fi acoperită din abundenţă pe mare.

Un alt avantaj este că reactorul va fi sub nivelul marii şi reactorul va putea fi răcit fără a există un sistem special. Miezul reactorului nu va avea nevoie de pompă pentru răcire.

În dezastrul nuclear de la Fukushima, din 2011, de la defectarea acestui sistem au pornit toate problemele. Tsunamiul a distrus sursele generatoarele alterntive de energie pentru pompele de răcire, iar reactoarele s-au supraîncălzit.

Centralele în larg ar fi la adăpost şi de dezastrele naturale. Valurile seismice devin puternice la țărm, însă intensitatea lor este redusă în larg, iar impactul cutremurelor este redus când reactorul este încojurat de apă.

„În cazul unui accident, nu ar mai fi necesară evacuarea populaţiei din zonă. E avantajul distanţei faţă de uscat”, spune Jacopo Buongiorno, la profesor MIT.

În Rusia, există deja un proiect de a duce pe apă o centrală nucleară. E drept motivul nu este siguranţa.

Rosatom va termuna, în 2016, o barjă pe care sunt instalate două reactoare cu puterea de 70 megawaţi, cam 10% dintr-un reactor de la Cernavodă. Această centrală plutitoare are ca scop alimentarea cu energie a exploatărilor izolate de petrol şi gaze din Rusia, inclusiv din zona arctică.

Şi nici măcar ruşii nu au descoperit apă caldă. În anii '60, americanii au pus un reactor 10 MW pe un vaport din al Doilea Război Mondial şi l-au expediat în zona Canalului Panama, unde era nevoie de surse de energie.

Proiectele vechi sau cele în derulare sunt pentru reactoare mici, însă oamenii de ştiinţă suţin că nu există o limită de putere instalată a centralelor atomice din larg. Pot fi făcute şi reactoare de 1.000 MW, similare cu cele mai puternice unităţi în funcţiune acum pe uscat.