BUSINESS CLUB | Discriminare: Preţuri după mărimea portofelului
Atunci când o persoană îşi exprimă preferinţele pe Facebook sau caută ceva pe Google, oferă, de fapt, informaţii care pot fi folosite împotriva sa sub forma unor preţuri mai mari. Cu cât un magazin îşi cunoaşte mai bine clienţii, cu atât ştie mai bine câţi bani să îi ceară fiecăruia în parte. Unui client cu venituri ridicate îi poate cere un preţ mai ridicat pentru un produs pentru care o persoană cu venituri mici plăteşte mai puţin. La fel, o persoană care are neapărată nevoie de acel produs poate fi dispusă să ofere mai mult pe el decât clientul care mai poate aştepta.
Magazinele online sunt cele în care poate fi aplicată cel mai uşor aşa-numita discriminare prin preţ, deoarece vizitatorul site-ului de cumpărături nu ştie dacă preţul afişat pe ecran este acelaşi pentru toţi ceilalţi clienţi.
Iar acesta este abia începutul. Netflix, site-ul american care difuzează filme şi seriale contra-cost, spune că a înregistrat un profit cu 1,4% mai mare în momentul în care a început să practice preţuri diferite pentru vizionarea aceloraşi producţii. La formarea preţurilor, compania a folosit informaţii demografice şi detalii despre căutările făcute de fiecare client în parte.
Însă această discriminare nu există doar pe internet.
De exemplu, unii taximetrişti din marile oraşe, îndeosebi din Bucureşti, cer mai mult pentru o cursă atunci când plouă sau în serile de weekend. Taximetriştii sunt conştienţi că mulţi clienţi vor să dea oricât pentru a ajunge acasă, aşa că profită de această situaţie. Desigur, aceasta este o formă ilegală de discriminare, care arată însă cât de mult poate să conteze cunoaşterea clientului sau mediul.
Există însă şi forme cât se poate de legale de discriminare, care iau forma unor oferte speciale. De exemplu, medicamentele au preţuri foarte dinamice. Cine are un card de fidelitate emis de o farmacie poate cumpăra un produs la un preţ mult mai mic decât un client care nu are card. Diferenţe de preţ apar şi de la un client fidel la altul, în funcţie de cumpărăturile făcute în trecut şi de frecvenţa achiziţiilor.
Chiar şi cinematografele îşi discriminează clienţii. Biletele din săptămâna premierei unui film sunt mai scumpe decât cele din săptămânile ulterioare.
Însă, de departe, cea mai costisitoare formă de discriminare prin preţ este cea a companiilor aeriene. Acestea stabilesc preţul biletelor printr-un algoritm complex, pe care clienţii nu au cum sa îl înţeleagă, deoarece se bazează pe informaţii pe care le cunoaşte doar un calculator. Biletul se poate ieftini sau scumpi de la un minut la altul, în funcţie atât de interesul pasagerilor pentru respectiva rută, cât şi de data la care este făcută rezervarea. Aşa se face că doi pasageri care zboară la aceeaşi oră, în aceleaşi condiţii, au plătit sume complet diferite pentru bilet.
Autorităţile nu pot elimina discriminarea prin preţ, care poate avea şi efecte economice bune atunci când încasările suplimentare ale vânzătorilor generează locuri de muncă. Autorităţile pot, în schimb, să protejeze mai bine datele personale ale clienţilor, astfel încât preţurile să nu fie stabilite pe baza unor informaţii la care vânzătorii nu ar trebui să aibă acces.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
