Controversele impozitului forfetar

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute în 16 aprilie

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute în 15 aprilie

Biden, „entuziasmat” de piloții americani

Șoferii ar putea fi amendați pe baza filmărilor făcute de alți șoferi. Există o singură condiție

Povestea pisicuței din Iași care a mers singură la veterinar să nască

Ambasadorul Israelului în România: „Iranul vrea să devină o putere hegemonică în regiune. E o sursă de teroare”

Ambasadorul Israelului în România, după atacul Iranului: Avem dreptul să ne apărăm. Nu trebuie să rămână nepedepsiți

Incident de securitate la AEP

SUA, lovite de tornade puternice

În ultima variantă, forfetarul a fost un impozit minim pe cifra de afaceri. De exemplu, în cazul unei societăți comerciale mici, patronul trebuia să plătească o sumă de 500 de euro anual, indiferent dacă avea sau nu profit. Poate și din această cauză a fost numit în acea perioadă „impozitul pe pierdere”.

Impozitul forfetar a funcționat un an și jumătate - din mai 2009 până în octombrie 2010. La o analiză atentă se poate spune că nu a fost chiar un impozit forfetar, pentru că nu ținea cont de categorii profesionale, ci a fost un impozit generalizat pentru întreaga economie.

Este responsabil pentru falimentul a peste 150.000 de firme, așadar a fost un șoc pe care l-a produs această formă de impozitare.

În acest moment există în Parlament un act normativ înaintat pentru dezbatere și se analizează posibilitatea înființării unui nou impozit forfetar, dar care să țină cont și de domeniul de activitate și de mărimea firmei. Pentru o cafenea din centrul istoric al Capitalei, de exemplu, patronul trebuie să scoată din buzunar 8.000 de lei pe an.