Sari la conținut

Cum funcționează falimentul personal în alte ţări

Cetățeanul spaniol, odată ce solicită falimentul personal și un judecător decide începerea procesului, obține pe loc blocarea solicitărilor de restituire a creditelor bancare, inclusiv a celor ipotecare, blocarea dobânzilor aplicate de creditori, deblocarea creditelor oprite de bancă pentru neplata ratelor și chiar o posibilă reducere a datoriei cu până la 50 %.

Procesul falimentului personal este lent și complicat, însă. Judecătorul decide ce bunuri rămân proprietarului și care se pot vinde pentru plata datoriilor și poate decide reeșalonarea plăților timp de 5 ani.

În Germania, falimentul personal se poate solicita doar dacă sunt implicați cel puțin 20 de creditori, iar cetățeanul nu are niciun venit. Într-un astfel de caz, dacă nu se ajunge la nicio înțelegere amiabilă, cetățeanul își poate pierde toate bunurile și, mai mult, eventualele venituri pe următorii șase ani sunt supuse controlului judiciar, pentru a se asigura plata datoriilor. Dacă nu sunt suficienți șase ani, se aplică o prelungire de încă 10 ani.

Sistemul legal francez în domeniul falimentului personal are mai multe etape.

În cazul unui faliment personal se încearcă mai întâi medierea amiabilă între solicitant și creditori. Abia apoi se ajunge la așa-numita comisie de supraîndatorare. Aceasta stabilește nivelul veniturilor pentru o viață decentă a celui care a solicitat falimentul și apoi trece la vânzarea bunurilor pentru acoperirea datoriilor. În plus, cetățanul francez în stare de faliment nu mai are dreptul să solicite alte credite bancare pe parcursul a opt ani.

Sistemul francez este aplicat aproape identic și în Canada. Un judecător hotărăște ce bunuri personale se pot vinde pentru stingerea creditelor. Dacă valoarea lor nu acoperă datoria, se reia plata creditului de la zero, însă, la fel ca în Franța, datornicul nu mai poate cere împrumuturi bancare în următorii ani.