Sari la conținut

Cum se poartă negocierile privind proiectele energetice ale României în instituțiile europene

Reactoare nucleare, cabluri pe sub Marea Neagră, prin care să exportăm energie, gazoducte și terminale de gaze lichefiate -sunt doar câteva din promisiunile din ultimii zece ani. Toate abandonate, pentru moment.

Proiectul AGRI a fost promovat ca alternativă la gazele rusești. Urma să aducă gaze naturale din Azerbaidjan în România, prin Georgia. Metanul trebuia transformat în lichid şi transportat apoi în tancuri pe Marea Neagră, până în portul Constanţa. Proiectul a început în 2010, dar actualul Guvern l-a abandonat.

De la Bruxelles, europarlamentarii români spun ca Executivul trebuie să-l resusciteze.

Ramona Mănescu, europarlamentar, fost ministru al Transporturilor: „Proiectul AGRI este un proiect care în momentul acesta este îngheţat. Eu sper că nu ne-am luat gândul de la el”.

Fostele guvernări au încercat să se apropie şi de Rusia. În 2010, şeful Gazprom venea la Bucureşti pentru a negocia construcţia unui depozit uriaş de gaze care să alimenteze Europa. Vizita a rămas fără rezultat.

Adriean Videanu, fost ministru al Economiei: „Inclusiv înfiinţarea unei societăţi mixte cu participare 50% Romgaz, 50% Gazprom”.

Au urmat investiţiile în energie regenerabilă, singurele din ultimii 25 de ani în unităţi noi de producţie. Statul a atras investitorii, apoi s-a răzgândit, pe motiv că din cauza lor creşte factura la electricitate.

Constantin Niţă, fost ministru al Energiei: „Am spus că dacă tot stric tot în sistemul energetic, apăi merg până la capăt!”

Indecizia guvernanţilor ne-a costat şi strategia nucleară. Pentru construcţia reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă s-au arătat interesate șase companii străine. Statul a amânat investiţia până ce a gonit toţi investitorii

Lucian Bode, fost ministru al economiei: „Deocamdată am prelungit termenul”.

Jan Veskrna, fost director CEZ România: „Nu ne-au trimis niciun plan de acţiune, niciun răspuns, nicio încurajare”.

Gazele de şist au fost ultima provocare, lăsată şi ea nefinalizată. Investitorii americani s-au retras pentru că nu au găsit cantitatea la care se așteptau

Daniel Chiţoiu, fost ministru al Economiei: „Viitorul va fi exploatarea gazelor de şist pentru că preţul acestora reprezintă o treime din preţul actual al energiei electrice”.

Iată cum se văd aceste eşecuri din birourile instituţiilor europene.

„Pentru oficialii de la Bruxelles, strategiile făcute de guvern pentru dezvoltarea României au valoare doar într-un singur caz: dacă vor ridica nivelul de trai din România măcar până la media statelor din spaţiul comunitar”, relatează Cătălin Bălan, reporter Digi24.

Numai cu aceste proiecte nefinalizate România a cheltuit peste 30 de milioane de euro pe întâlniri, hârtii şi protocol.

Theodor Stolojan, europarlamentar: „Avem nevoie de o strategie a energiei pentru că dacă nu o avem, atunci avem proiecte care se realizează în acest sector cu bani foarte mulţi şi care pot fi eşecuri”.

După ce a văzut că nu-şi poate finanţa proiectele grandioase, Guvernul cere fonduri de la Comisia Europeană pentru ele. Doar că are concurenţă serioasă.

Peste 240 de proiecte în domeniul gazelor şi energiei electrice, depuse de diferite ţări, aşteaptă bani de la Bruxelles. Suma totală alocată este extrem de mică, de doar 4 miliarde de euro. La asta se adaugă interesele strategice ale diferitelor state şi birocraţia de avizare a proiectelor din instituţiile europene.

Algirdas Saudargas, raportor pentru securitatea energetică în Parlamentul European: „Avem 800 de amendamente la un raport. Sunt interesele multor colegi parlamentari, adică sunt mai multe amendamente decât numărul europarlamentarilor. Din cauza părerilor diferite, Parlamentul European este asemănat cu un pom de Crăciun”.

Kristof Kovacs, reprezentant DG Energy, Comisia Europeană: „Nu va fi posibil să se aprobe proiectele fiecărei ţări şi fiecare stat european să ajungă la situaţia cea mai favorabilă în care poate fi! Acesta este şi motivul pentru care în ultimii zece ani nu s-au întâmplat prea multe în acest sens”.

Reinhard Mitschek, vicepreşedinte OMV Gaz: „Suntem în 2015 şi nu am realizat ceea ce ne-am dorit. Şi aici mă refer la realizarea proiectelor energetice. Trebuie să construim interconectările reţelelor de gaze dintre ţări. Altfel, nu va fi niciun coridor vertical sau orizontal, nimic!”

Ramona Mănescu, europarlamentar: „România trebuie la rându-i să se hotărască! Din cele 8-10 proiecte pe care le-a depus, care sunt cu adevărat prioritare sau cu ce putem începe”.

Realitatea este că România se confruntă în fiecare an cu aceleaşi probleme: facturi în creştere, pierderi de resurse şi promisiuni neonorate. Iar ţara a pierdut de mult şansa să devină robinetul de energie al Europei.