Sari la conținut

De ce nu vor avea pensionarii români viața fericită a celor din Germania sau Olanda

I-aţi văzut vreodată pe pensionarii aceia din Germania, Olanda sau din Danemarca, pe oamenii aceia cu haine în culori vesele, care călătoresc pe te miri unde prin lumea asta? Se bucură de timpul liber pe care-l oferă ieşirea la pensie. Când statului îi merge bine, şi fondurilor de pensii le merge bine. Când bugetul statului e pe minus, trebuie peticit. Cum? Avem toate cifrele relevante la România la Bilanţ.

Vă vorbeam despre pensionari germani, olandezi, danezi plini de viaţă. Dar îi aveam în minte pe ai noştri, cu haine cernite, mereu cu o sacoşă după ei. Bătrânii care drămuiesc fiecare leu ca să le ajungă până la următoarea pensie. Sunt pensionarii de acum, cu pensii de stat. Iar cifrele nu sunt optimiste: deficitul fondului de pensii depăşeşte în prezent 14 miliarde de lei. Economiştii vorbesc de o sumă considerabil mai mare până la finalul anului.

Ştiţi principiul vaselor comunicante, pe care l-am învăţat la şcoală, la orele de fizică? Cam aşa e şi cu bugetul statului. Când scoţi mai mulţi bani de la buget pentru salarii mărite, pensii indexate, ajutoare sociale, trebuie să iei mai mulţi bani din altă parte. Guvernul se uită acum la pensiile private obligatorii, pentru care are trei variante de lucru. Prima variantă: Taie comisioanele administratorilor. Varianta a 2-a: Trimite mai mult din contribuţiile salariaţilor către stat şi mai puţin la privat. Varianta a treia: îi lasă pe oameni să aleagă între pilonul 1 şi 2.

Să lămurim mai întâi problema pensiilor private obligatorii. Dacă în 2008, când a fost introdus Pilonul II, aveaţi până în 35 de ani, sunteţi sigur unul din cei aproape 7 milioane de români care contribuie la fondul de pensii private obligatorii. Practic, din salariul dumneavoastră plătiţi pentru viitoarea pensie 10,5%. 5,4% se duc spre viitoarea dumneavoastra pensie de la stat, iar 5,1% către pensia administrată privat.

În contul unui român care a plătit lună de lună pentru pensia privată obligatorie sunt în medie vreo 5.400 de lei. Suma adunată în fondul de pensii private obligatorii este de peste 37 de miliarde de lei. Teoretic, o mină de aur. În varianta în care statul ar diminua contribuţia salariaţilor la fondul de pensii private obligatorii la 2%, pare că statul dă, nu că ia. Numai că diferenţa nu rămâne în buzunarul contribuabilului de acum, ci ar urma să ajungă la Pilonul I, la clasicele pensii de stat. Ar însemna 3 miliarde de lei în plus la buget anual.

Statul a adunat în primele 7 luni ale anului 141 de miliarde şi a cheltuit cu 5 mai mult. Cheltuielie reprezintă cam 18% din PIB. Dar pe ce a dat bani statul? Aproape toţi pentru cheltuieli de personal. Mai exact, statul a dat cu aproape şapte miliarde mai mult pentru salarii faţă de anul trecut. Mai mult cu cinci miliarde pentru asistenţa socială. Înseamnă mai bine de 146 de miliarde de lei cheltuieli totale, din care doar 5 miliarde, adică doar 0,6% din PIB au fost pentru învestiţii.

Concluzia? Avem cheltuieli care nu se susţin din încasări. Statul s-a împrumutat şi a mărit datoria externă cu aproape 2 miliarde de euro doar în primele 6 luni ale anului. Iar statul este în continuare în căutare de bani. De unde anume îi va lua şi pe ce îi va da, vă spunem la România la Bilanţ.