Unde dispar banii de investiții ai Electrica

În loc de investiții în extinderea rețelei de alimentare cu electricitate în mediul rural sau de achiziții în țările vecine, Electrica SA, companie ce are cel mai mare acționar statul român, a răscumpărat acțiunile deținute de Fondul Proprietatea, acționar captiv, la distribuițiile de electricitate.

Plata a 752 milioane de lei de către Electrica către Fondul Proprietatea (FP) pentru pachetul de acţiuni deţinut de FP la Distribuţie Muntenia Nord, Distribuţie Transilvania Sud, Distribuţie Transilvania şi Electrica Furnizare nu este o afacere proastă, ci una care putea fi însă mult mai bună.

Opinia a fost exprimată luni de către specialişti în energetică și management, chestionaţi asupra acestei vânzări. Luni s-a anunțat că Electrica și FP au semnat un memorandum de înţelegere în acest sens.

Cea mai proastă variantă

Aceasta ar fi fost păstrarea banilor în bancă la dobânzile infime acordate de sectorul bancar, in jur de 0,5% pe an. ”Decât să îi ţină la bancă cu 0,5% dobândă mai bine îşi răcumpără acţiunile. Aceseta vor asigura o rentabilitate (dividende – n.red.) de 7%, respectiv de 20 de ori mai mult ca varianta bancară”, spune specialistul.

Semnele de întrebare privesc discountul la care se face tranzacția. ”Acum trei ani tranzacţia urma să fie făcută la un discount de 20%, acesta coborând în prezent la 11%. În plus, banii obţinuţi de Electrica din listare puteau fi folosiţi mult mai bine. Erau gândiți să fie folosiți în alte scopuri, cum ar fi investiții eligibile din punct de vedere al Autorității de Reglementare în Energie în infrastructură au să achiziționeze companii în regiune”, spune specialistul.Țări precum Ucraina, Moldova, Bulgaria au scoase la vânzare distribuții în țările lor.

Expertul consultat spune că Electrica a făcut investiții anul trecut doar 80% din ceea ce se aprobase iar anul acesta va fi ”mai rău”.

Fondul Proprietatea, în câștig

Mişcarea Electrica este de folos FP. Fondul şi-a propus să lichideze toate deţinerile la companiile de stat din România, iar banii să îi dea acționarilor cu titlul de dividende. Fondul ar urma să dispară cu totul din România. De aceea ieșirea din acționariatul Electrica și rotunjirea conturilor sale îi este de folos. Pentru Electrica se pune problema: decât să plătească acești bani FP, nu mai bine îi investea în extinderea rețelelor sale in condițiile în care există la nivel guevrnamental un program de electrificare, iar România este una dintre ultimele țări europene din punct de vedere al pătrunderii rețelelor de alimentare în mediul rural?

Statisticile oficiale menționează că există 98.871 gospodării neelectrificate situate în 2.237 de localități. Aceasta semnifică faptul că sunt sute de mii de români fără acces la rețelele de electricitate. Cele mai multe gospodării neelectrificate, anume 64.253 se găsesc în aria acoperită de Electrica, companie ce are cel mai mare acționar tocmai statul, restul fiind în raza operatorilor privați, precum CEZ, Enel, E.On. Fondurile necesare finalizării procesului de electrificare la nivelul întregii ţări sunt estimate la un miliard de lei, sumă ce reprezintă doar 0,16% din PIB.

Racordarea la rețele durează un an

Progresele pe piața distribuției de electricitate și investițiile în extinderea rețelelor sunt absolut necesare. Electrica, dar și alți operatori regionali, refuză conectarea gospodăriilor dacă acestea se situează la peste 100 de metri de rețeaua de distribuție. Distanța este menționată într-un regulament de racordare elaborat de către Autoritatea Națională de Reglementare în Energie. Interpretarea modului de măsurare a celor 100 de metri este însă ”originală”. Deși regulamentul nu impune ca rețeaua nou realizată să fie strict pe domeniu public, Electrica susține că cei 100 de metri nu trebuie să traverseze niciun domeniu privat.

Mai mult, dacă distanța de 100 de metri este depășită, racordarea la rețea devine foarte greoaie. Ea este posibilă doar dacă primăriile și operatorii au în plan investiții în extinderea rețelei. De cele mai multe ori acestea însă lipsesc.

În total procedurile de conectare sunt foarte greoaie, presupun operațiuni birocratice scumpe de genul ridicări topo, extrase de carte funciară, autorizații de construcție și certificare de urbanism toate obținute chiar de mai multe ori.

Pentru fiecare document solicitat și eliberat de o instituție a statului sau de către o autoritate locală se așteaptă un termenul legal de 30 de zile iar deseori documentele sunt condiționate unele de altele. Operațiunile sunt și foarte scumpe. În cea mai simplă situație de racordare solicitantul scoate din buzunar cel puțin 2.500 de lei chiar dacă este vorba de cinci metri de cablu și o simplă cutie de conexiune. Potrivit tarifelor stabilite de ANRE, pentru fiecare metru de rețea ce depășește o anumită lungime se plătește în plus, pe lângă tariful inițial, 50 de lei în condițiile în care un metru de cablu pentru racordarea unei locuințe cu energie monofazată costă doar 10 lei. Procedurile este posibil să fie la fel de complicate nu doar la compania de stat Electrica ci la orice alt operator regional.

România, ultimele locuri la ușurința racordării la rețele

Birocrația energetică ține România pe ultimele locuri în clasamentul mediului investițional din punct de vedere a ușurinței racordării la rețelele de electricitate. Potrivit profit.ro, comparativ cu celelalte state, România a involuat în 2015 în ceea ce privește criteriu racordării la rețelele de electricitate.

Am fost retrogradați în clasamentul ”Doing Business” al Băncii Mondiale un loc (132 în 2014, 133 în 2015). Un consumator nou de energie electrică din România este conectat la rețea în 182 de zile, ceea ce este enorm, comparativ cu 20 de zile, cât durează acest proces în vestul Europei. În practică racordarea unui imobil la rețeaua de electricitate a ajuns să dureze de 2-3 ori mai mult decât construirea acestuia, iar România a ajuns pe ultimele locuri în Europa din punct de vedere a ponderii locuințelor electrificate.