Sari la conținut
News Alert

ANALIZĂ. Necunoscutele legii conversiei: numărul de beneficiari, pierderile, impactul valutar

Deputaţii au adoptat astăzi în unanimitate conversia creditelor în franci la cursul istoric. Iar numărul clienţilor care pot beneficia de această lege este mai mare decât se credea iniţial. Acum preşedintele este cel care va trebui să decidă dacă promulgă legea sau dacă o trimite înapoi în parlament.

Legea conversiei creditelor în franci la cursul istoric a trecut de Parlament cu un vot în unanimitate şi acum trebuie resetat totul. E legea prin care cei care au credite în franci de orice fel scapă de o sarcină financiară uriaşă şi vor ajunge să plătească mult mai puţin decât cei cu împrumuturi în euro sau lei. Dar mai departe asupra efectelor se aşterne pâcla. Chiar toate calculele sunt date peste cap.

În documentul adoptat au apărut noi prevederi care extind aplicarea. Potrivit unuia dintre articole, la cererea consumatorilor, băncile care au procedat la conversia creditelor în franci pot să revină la contractul în franci elveţieni şi vor efectua conversia în condiţiile prezentei legi. Practic, se extinde numărul clienţilor care pot beneficia. În versiunea anterioară legea era pentru cei care mai au acum credite în franci, nu şi pentru cei care le-au refinanţat pe ofertele băncilor. În articol e trecut acolo un „poate” care ar părea că dă posibilitatea băncilor de a refuza, dar juriştii consultaţi de Digi24 susţin că se extinde aplicarea legii.

Şi se extinde şi mai mult printr-un alt articol, care prevede că dispoziţiile de la alineatele 1 şi 2 - Coversia la curs istoric - se prevede, se aplică şi contractelor de credit care au fost externalizate/ vândute/ cesionate precum şi în cazul contractelor încheiate cu consumatori care au fost supuşi executării silite, indiferent de titularul creanţei, de stadiul ori de forma executării silite. Practic, se duce în toată istoria legea asta. La un moment dat, poate cineva, în faţa unui judecător indulgent, poate obţine o conversie şi pentru un credit deja achitat, ajuns la scadenţă. Totul e posibil.

Şi cu aceste noi prevederi ajungem în situaţia în care nu ne mai dăm seama câţi oameni vor beneficia, care vor fi pierderile, ce impact va aduce pe piaţa valutară.

Pe vechile coordonate se ştia că se aplică celor care mai au credite în franci. Erau circa 51.000 de debitori cu un volum al creditelor de 5,7 miliarde de lei. Însă acum se lărgeşte baza. La începutul lui 2015 soldul creditelor în franci era aproape dublu, 11,3 miliarde de lei.

Pe parcursul anului trecut au dispărut 27.000 de credite în franci. Fie au fost refinanţate, fie au fost terminate, fie au fost scoase de bănci din bilanţurile contabile pentru că erau neperformante. Vârful de credite în alte monede decât lei şi euro a fost atins în 2011, echivalent a aproape 15 miliarde de lei. Şi atenţie! atunci cursul francului era mult mai mic, cu maxime prin 3,6-3,7 lei. Multe credite de consum luate pe cinci ani au ajuns la scadenţă, însă sunt împrumuturi scoase din bilanţuri contabile, deja restructurate şi toate aceste vor ajunge iarăşi în actualitate. Şi vor aduce pierderi.

Era anunţată o cifră de 2,4 miliarde de lei pierderi pentru sistemul bancar. Acum când mergem înapoi în istorie suma va creşte. Şi e imposibil de spus cu cât.

Iar partea neplăcută este că băncile marchează minusul, asta e sigur, dar tot la fel de sigur este că apoi îşi scot pârleala. Şi aşa ne trezim cu toţii cu marje mai mari pentru că România a devenit şi mai riscantă.

Legea adoptată în Parlamentul României este cea mai laxă din câte s-au adoptat prin partea asta de lume. Dăţile trecute, când am atins subiectul ne-am concentrat asupra exemplelor din Ungaria şi Polonia pentru că erau cele mai apropiate de soluţiile considerate sociale.

În Ungaria nu s-a făcut la cursul istoric, ci cu o marjă şi Banca Centrală a venit cu lichiditate şi a acceptat ea să încaseze o parte din pierdere. În Polonia se merge pe cazurile sociale.

Singura ţară care a decis să aplice cursul istoric a fost Croaţia. Dar conversia s-a făcut în euro, nu în kuna. Şi conversia s-a făcut cu o recalculare a dobânzilor. Practic se aplicau de la început dobânzile de la euro, mai mari decât la franci. Conversia s-a făcut la cursul istoric al euro şi a ieşit ca şi cum omul ar fi luat de la început euro, adică cu riscul valutar la monedei unice, care a crescut faţă de kuna, evident.

La noi însă se face conversie a soldului la cursul istoric şi de acum se aplică dobânzile mici de la lei. Iar soldul, ca valoare în lei practic se înjumătăţeşte. Şi la final cel cu credite în franci va ieşi mai bine şi decât cel care a luat lei şi decât cel care a luat euro. Practic creditarea în franci înainte de criză s-a făcut pentru că avea cele mai mici costuri. Acum se revine la acel privilegiu. E un tratament preferenţial introdus de o lege.

Citiţi şi:

Legea conversiei creditelor a trecut de Parlament

După franci elvețieni, vine conversia creditelor în euro și în dolari?

Legea conversiei creditelor. Reacţia lui Klaus Iohannis