Sari la conținut

ANALIZĂ. PSD vrea să ia mai mulţi bani de la multinaţionale

Supărare mare pe multinaţionale. Au fost acuzate că şi-au trimis angajaţii la proteste, pentru simplul motiv că oameni din companii mari au ieşit în stradă în timpul lor liber, după muncă. Mai nou se conturează ideea de a le lua mai mulţi bani. Care se cuvin statului român, ni se spune, pentru afacerile de aici, ca să nu-i mai ducă pe aiurea. Niculae Bădălău, preşedintele executiv al PSD, adică numărul doi şi un apropiat al liderului Liviu Dragnea a anunţat într-o conferinţă de presă la Giurgiu, că se pregăteşte o reaşezare a sistemului de impozitare, care să prevadă ca toate firmele care-şi desfăşoară activitatea în România să plătească impozitul în ţară. Asta e principul de bază al legii existente, la noi şi oriunde. Supărarea este legată de exportul de profit. Deocamdată nu prea este o idee clară cum se va face chestiunea asta. Există o intenţie, un scop ... acum se caută instrumentele. Şi aici e pericolul.

Niculae Bădălău: „Profitul este externalizat, se exportă profit. Şi aici ar trebui introdusă o formulă în calculul impozitului pe profit pentru firme astfel încât să nu mai fie externalizat tot profitul după ce am anulat impozitarea regresivă pentru salariaţi.

Lucrăm cu specialiştii Ministerului de finanţe şi cu alţi specialişti tocmai pentru a găsi formula optimă ca să nu deranjăm firmele, ci să le creem o bază de dezvoltare mai mare, dar în acelaşi timp toate firmele să fie corecte faţă de noi.

Mai avem aici şi legea redevenţelor la care trebuie să umblăm pentru 2018, modificarea Codului muncii unde vom urmări în primul rând ca ponderea masei salariale să ajungă la media UE”.

Creşterea masei salariale se obţine prin valoare mai multă a muncii prestate, adică prin productivitate. Dar asta e altă discuţie.

Trebuie luată în serios această idee. Pentru că ea e cuibărită prin spectrul politic de mai multe culori. Senatorul PNL Daniel Zamfir, cel cu darea în plată, are cam aceeaşi idee.

Să vedem înainte de toate ce ia statul. Anul trecut încasările din impozitul pe profit au fost undeva la 3,5 miliarde de euro. Poate e prea puţin pentru dimensiunea economiei. Nu trebuie să negăm o realitate- exportul de profit există. La noi şi pretutindeni. Companiile speculează portiţele legislative şi reuşesc să-şi transfere banii către jurisdicţii mai permisive, chiar dacă avem un impozit pe profit redus. Se mai face un contract de consultanţă sau cine ştie ce servicii către o firmă surată din altă ţară, se mai face un credit intragrup care are costuri ce permit să se transfere banii. Modalităţi există. Iar companiile respectă legea.

Aici trebuie să lucreze statul, să închidă portiţele. Şi nici măcar nu trebuie să inventeze ceva. Trebuie să copieze. Există la nivel mondial o iniţiativă menită să oprească transferurile de bani a multinaţionalelor pentru a fugi de fisc. Chiar s-a avansat mult în proiectul BEPS, care are măsuri împotriva a ceea ce reprezintă acest acronim în engleză, adică erodarea bazei de impozitarea şi mutarea profiturilor. Se închid portiţele şi se închide fenomenul de mutare a profiturilor.

Se mişcă ceva.. Spre exemplu, Comisia Europeană a impus Apple să plătească taxe Irlandei retroactiv. Sunt măsuri care vor modifica total modelul de business al multinaţionalelor.

Deci se întâmplă lucruri şi ele pot fi aduse în legislaţia naţională şi implementate. Doar că e o problemă cu ele. Necesită muncă şi atenţie. Fiscul trebuie să fie deştept.

Şi atunci există riscul să se aleagă calea mai facilă. Şi în cautarea de măsuri cu impact imediat, care ajută şi bugetul ăsta care-l avem. E un pericol să nu se copieze modele din regiune. Ungaria a introdus taxarea cifrei de afaceri în retail; Polonia taxează activul bancar. Veniturile sunt asigurate. Sunt grupuri mari care lucrează la suprafaţă şi atunci se ia din ce rulează. E o formă de taxare anormală, ieşită din tipare, e o formă de pedeapsă.

Faza e că poate fi şi vândută opiniei publice foarte uşor ca un beneficiu. De pildă în Polonia taxarea de care vorbeam este pe 0,3% din activ. Acel procent e peceput ca foarte mic. Dar dacă ar fi să translatăm puţin la noi... Profitabilitatea în sistemul bancar românesc era undeva la 1,2-1,3% din activ. Un impozit de 0,3% pe activ în condiţiile în care acea rată înseamnă practic că un sfert din profit este confiscat. Înainte de a impune impozitul pe profit. În Polonia băncile străine au început să-şi vândă filialele şi să plece. Statul le preia.

Trebuie făcut ceva în privinţa exportului de profit, fără îndoială, dar nu trebuie să picăm în partea celalată, în pedeapsă. Există această tentaţie de a acuza străinii, în lumea din ziua de astăzi, o vedem în rezultatul atâtor alegeri. Dar noi nu trebuie să uităm cum trăiam în anii 90, atunci când naţia striga din toţi rărunchii Nu ne vindem ţara. Cu multinaţionalele şi capitalurile străine ne-am dezvoltat apoi.