Sari la conținut

Gazul de şist american, alternativă de viitor pentru cazul în care Rusia închide robinetul pe conductele europene

Conflictul din Crimeea cere soluţii economice rapide. Una dintre ele este alternativa americană la gazele ruseşti. Preşedintele rus Vladimir Putin este acum foarte clar în ceea ce spune: Rusia îşi rezervă dreptul de a folosi forţa militară în Ucraina, iar mesajul trebuie înţeles în toată gravitatea lui. Deja peste tot în Europa şi America se vorbeşte de obsesiv de posibilitatea ca Rusia să oprească livrările de gaz. Europa ar avea combustibil pentru 45 de zile dacă robinetul s-ar închide din Rusia. Pe de altă parte, nici Moscova nu şi-ar permite să nu mai vândă, căci vistieria statului se va goli rapid şi poate scoate lumea pe stradă.


Un moment delicat ca cel de acum recofigurează total priorităţile. Europa şi America văd acum că relaţiile cu Rusia sunt prea complicate, dependenţa energetică este prea mare, iar după un asemenea eveniment, evoluţia poate fi accelerată. Americanii se pregătesc să ofere o alternativă Europei la gazul Rusiei, pentru că au gaze de şist din belşug. Exporturile sunt însă restricţionate, pentru că aceasta este politica americană, protecţionistă. Administraţia Obama a dat cu greu câteva avize de export în ultimii ani.

Totuşi, lucrurile se pot mişca mai rapid. Europa, chiar după criza gazelor din Ucraina din 2006 şi apoi din 2009, a conştientizat că trebuie să îşi reducă dependenţa de Moscova, însă evoluţia a fost extrem de lentă şi, de foarte multe ori, chiar s-a faultat singură. E drept, în interesul Rusiei. Proiecte importante – precum gazoductul Nabucco – au fost puse pe linie moartă pentru că, tradiţional, relaţia ruso-germană era bună. Acum s-ar putea revizui puţin lucrurile. În plus, Rusia, prin diverse oferte, şi-a atras de partea sa şi a intereselor sale ţări precum Ungaria sau Austria.

Dar este evident acum că lucrurile trebuie să se schimbe. Există această ofertă americană, dar nu se va întâmpla nimic peste noapte. Cel mai mare obstacol este lipsa unei infrastructuri: sunt necesare instalaţii uriaşe pentru lichefierea gazelor, care să fie transportate apoi cu vapoare către Europa. Ambele necesită investiţii masive, făcute în timp.

Presiunea care vine acum din Ucraina grăbeşte însă lucrurile. Statele Unite şi-au alimentat industria cu gazele ieftine din producţie proprie, iar exporturile făcute până acum au fost în cantităţi neglijabile. La fel s-a întâmplat şi cu petrolul. Acum însă, producătorii americani de gaze vor să înceapă livrările şi către Uniunea Europeană. Discuţiile sunt încă la început, dar intervenţia Rusiei în Peninsula Crimeea a schimbat tonul discuţiilor în Congresul american, notează Bloomberg. Republicanii vor ca procesul de avizele de export să fie date mai repede, astfel încât statele europene să nu rămână la mâna Rusiei - care mereu s-a folosit de arma energiei ca să şantajeze ţările dependente de gazele sale. În prezent, Rusia, prin gigantul de stat Gazprom, acoperă 30% din nevoia de gaze a Europei, iar o parte dintre conducte trec prin Ucraina. Sunt ţări care ajung la o dependenţă de 80-90%.


Chiar dacă America ar liberaliza exporturile energetice, cantităţile ar fi însă destul de reduse la început. Proiectele de terminale pentru exportul de gaze naturale lichefiate înseamnă investiţii de miliarde de dolari şi trebuie avizate în final de Comisia Federală de Reglementare în domeniul Energiei. Până acum, Departamentul american pentru Energie, primul filtru în avizarea proiectelor de export, a primit peste 24 de propuneri din partea mai multor companii. Din acest total, doar şase au fost aprobate începând cu 2010. Până acum însă, o singură instalaţie va intra în exploatare, cel mai devreme la finalul anului 2015.

Cu toate acestea, la exportul de gaze americane s-a făcut deja coadă. Producătorii de gaze din America şi-au vândut până în luna ianuarie 2% din producţia zilnică unor ţări cu care au încheiat, în secret, contracte pe termen lung.

Exportul către Europa ca înlocuitor al gazului rusesc poate fi foarte avatanjos pentru companiile americane. Producătorii sunt într-o situaţie delicată în acest moment cu preţuri care nu le acoperă toate costurile. În Europa, gazele sunt mult mai scumpe, deci pot vinde cu profit, şi din acest motiv au şi făcut lobby pentru a li se permite exportul.

Alternativa americană este doar una dintre viitoarele soluţii. Se pot regândi proiectele din zona caspică, acolo unde se va intra iarăşi în coliziune cu interesele Rusiei. Nordul Africii poate căpăta şi el o nouă importanţă, iar puterile europene se pot implica mai puternic în pacificarea zonei.

Cât priveşte România, şi aici se pot produce schimbări de strategie. Se poate accelera dezvoltarea zăcămintelor din Marea Neagră sau a exploatărilor de gaze de şist.

La nivelul blocului comunitar, este posibilă o schimbare totală de atitudine faţă de fracturarea hidraulică a zăcămintelor. Politicile se regândesc în urma unui asemenea eveniment.

Business Club