Sari la conținut

Impozitul care blochează ieftinirea gazelor

La cererea Comisiei Europene, Guvernul a început încă din 2012 un calendar de scumpire a gazelor naturale până la nivelul celor din import. Motivul era acela că românii ar fi avantajaţi în faţa europenilor de preţurile scăzute ale metanului din producţia internă.

La acel moment preţul din producţia internă era de 46 de lei pentru un Megawatt oră. Petrom şi Romgaz plătesc un impozit de 60% pe diferenţa dintre preţul de referinţă şi cel la care se ajunge după fiecare scumpire. Banii colectaţi de la producătorii de gaze urmau să ajungă la consumatorii vulnerabili, însă aproximativ 1,2 miliarde de lei se pierd anual în bugetul statului, fără să ştim la ce sunt folosiţi.

Nicolae Havrileţ, preşedintele ANRE: „Faptul că există această taxă împiedică la ora actuală scăderea preţurilor. Producătorii care ştiu că trebuie să plătească această taxă... ofertele lor rămân fără obiect atunci când acţionează pe bursă”.

Cu alte cuvinte, autorităţile spun nu doar că nu mai este nevoie de acest calendar de scumpire a gazelor naturale cu 10% anual, ci metanul ar putea să fie şi mai ieftin decât în prezent.

Vasile Ciolpan, director comercial Romgaz: „Toată industria gazieră şi cu tot ce există în spatele ei: cu locuri de muncă, cu consumuri, este afectată de acest preţ de vânzare care conţine suprataxarea de care vorbeam”.

Daniel Apostol, secretar general Asociaţia Companiilor Petroliere: „Nu cred că există un context mai favorabil pentru această decizie politică cu impact social economic şi social decât astăzi”.

În acest moment gazele din import s-au ieftinit atât de mult încât au preţuri mai mici decât cele vândute în România. Astfel, companiile preferă să importe din Rusia, în timp ce gazele autohtone rămân în depozite pentru că au preţuri mari. În depozitele subterane stă nevândută o cantitate de un miliard de metri cubi.