Sari la conținut

LARICS: Impactul „fake news” asupra burselor de valori

Termeni precum „Fake News”, „Post Truth” sau „Alternative Facts” domină de câteva luni bune fluxurile de știri, părând a fi concepte recente, apărute în spaţiul politic în contextul alegerilor prezidențiale din SUA. În fond, însă, nu este vorba despre nimic nou, cu excepţia denumirii, scrie expertul Vasile Iuga într-o analiză publicată pe portalul LARICS al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale (ISPRI) din cadrul Academiei Române.

 

20987678_10155126458887981_371502232_n

Una dintre cele mai cunoscute „fake news”-uri din România.

Vasile Iuga a fost Country Managing Partner al PwC România și Managing Partner al PwC pentru Europa de Sud-Est (SEE), membru al multor organizații internaționale de top din Europa. Este primul român din Big 4 șef peste o regiune. A fost distins cu titlul de profesor Honorius Causa de către Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca pentru dezvoltarea antreprenoriatului din România. Este autor și coordonator al mai multor lucrări de profil, inclusiv al primei cărți românești despre strategii de managment.

Redăm mai jos câteva dintre ideile de forță ale analizei semnate de expertul român:

Manipularea, minciuna, escrocheria sunt practicate de multă vreme atât în politică, cât şi în afaceri, nuanţele recente provenind de la comunicarea globală şi instantanee, mai ales prin intermediul reţelelor de socializare.

În lumea afacerilor, mai ales a burselor de valori, s-a încercat de-a lungul timpului acreditarea ideii pieţelor eficiente, raţionale, logice şi transparente, a absenţei emoţiei, şi deci a manipulării în decizie.

De la „psihologia mulțimilor” la „Behavioral Finance”

De aproximativ 100 de ani, a început să se admită gradual faptul că psihologia, şi deci manipularea, au un rol important în deciziile investitorilor şi ale profesioniştilor din domeniul financiar. A apărut şi s-a dezvoltat o disciplină nouă, „Behavioral Finance”, care încearcă să explice cum şi de ce sunt ineficiente pieţele şi care este rolul psihologiei în deciziile de investiţii. Literatura în materie este extrem de bogată şi se revendică de la Psihologia mulţimilor a lui Gustave le Bon (1896), continuă cu Psihologia Burselor a lui G. C. Selden (1912), cu introducerea de către Leon Fenstinger a conceptului de disonanţă cognitivă (1956), culminând cu seria de lucrări strălucite ale lui Amos Tverski şi Daniel Kahneman pe subiectul luării practice a deciziilor în situaţii complexe şi/sau cu informaţii incomplete (euristice) şi al funcţiei asimetrice a valorii (începând cu 1973). Relevanţa practică a cercetării în domeniu a fost consfinţită de acordarea în 2002 a premiului Nobel pentru economie lui Daniel Kahneman (Amos Tverski fiind răpus în 1996 la vârsta de 59 de ani de un melanom), care era psiholog, şi nu economist!

Conceptele din „Behavioral Finance” au fost preluate inclusiv de guverne pentru a încuraja cetăţenii către adoptarea unor comportamente sociale pozitive, cum ar fi economisirea sau înscrierea pe listele de donatori de organe.

În acest peisaj au apărut firme care oferă servicii specializate decidenţilor politici, dar şi investitorilor privaţi. Acestea sunt relativ deschise în a discuta despre proiectele pe care le derulează cu agenţii guvernamentale (Marea Britanie – Behavioral Insights Team sau SUA – US Social and Behavioral Science Team, ambele în 2014), dar preferă discreţia când vine vorba de clienţii din sectorul privat.

Manipularea investitorilor la  bursa de valori

Revenind la chestiunea manipulării investitorilor la bursele de valori, trebuie diferenţiat între cea produsă intern (făcută în general de conducerea anumitor firme, pe termen lung, cu scopul de a prezenta rezultate financiare falsificate, superioare celor reale, în scopul creşterii cotaţiilor acţiunilor) şi care nu constituie, din motive de spaţiu, obiectul acestui eseu, şi cea externă, la care contribuie într-o manieră coordonată diverşi investitori, analişti şi alţi formatori de opinie atât prin operaţiuni de cumpărare şi vânzare masivă de acţiuni (fapt care în sine poate impacta cotaţia acţiunilor), cât şi prin răspândirea de „Fake News” care afectează cotaţia acţiunilor pe termen scurt, putând genera profituri semnificative pentru cei care anticipează evoluţiile şi se prepoziţionează în mod corespunzător.

Pentru a facilita înţelegerea exemplelor de mai jos, este utilă reamintirea câtorva noţiuni elementare legate de investiţiile pe burse. Astfel, se spune că un investitor adoptă o „poziţie lungă” atunci când cumpără acţiuni anticipând creşterea cotaţiei acestora. El va obţine profit din revânzarea ulterioară a acţiunilor. În acest caz, manipulatorii răspândesc în piaţă „Fake News” corespunzătoare. Pe de cealaltă parte, un investitor adoptă o „poziţie scurtă” atunci când cumpără acţiuni anticipând faptul că cotaţia acestora va scădea. Cum se obţine profit în acest caz?

Manipulatorul împrumută acţiuni de la un broker (în general pentru o anumită perioadă de timp şi pe care se angajează să le returneze la scadenţă), pe care le vinde şi încasează banii. Dacă în urma răspândirii de „Fake News” cotaţia acţiunilor scade, investitorul are nevoie de o sumă mai mică pentru a cumpăra acţiunile pe care trebuie să le returneze brokerului, de unde profitul. Manipulatorul poate obţine aşadar profit din mişcarea în ambele sensuri a cotaţiei acţiunilor pe termen scurt şi chiar la variaţii mici, mai ales dacă volumele tranzacţionate sunt semnificative. Oportunităţile de manipulare sunt mult mai numeroase în condiţiile utilizării de platforme de tranzacţionare automate de mare frecvenţă pe bază de algoritmi care declanşează operaţiuni de vânzare/cumpărare prin analiza evoluţiei cotaţiilor, combinat cu analiza/interpretarea unor termeni cheie din comunicarea din spaţiul public privitoare la respectivele acţiuni, şi care reprezintă până la 50% din volumul tranzacţiilor la bursele occidentale majore. Acest sistem poate crea în anumite cazuri panică pe pieţe, amplificând prin „efectul de turmă” destabilizarea iniţială şi crescând potenţialul de manipulare.

Să trecem în continuare în revistă câteva exemple de manipulare a burselor de la New York şi de la Londra prin diverse forme, inclusiv „Fake News”.

2000 – Lucent

În martie 2000, Fred Moldofsky, cetăţean canadian, fost dentist, a postat pe internet circa 20 de mesaje care au fost proiectate pentru a semăna cu comunicate de presă din partea Lucent, avertizând asupra neîndeplinirii de către companie a ţintei de profit. Urmare a postărilor lui Moldofsky, cotaţia acţiunilor Lucent a scăzut cu 3,6% pe parcursul zilelor de 21 şi 22 martie 2000. Aceasta a fost una dintre primele încercări de scădere a cotaţiei acţiunilor unei societăţi prin „Fake News”. Încercare naivă, căci mesajele proveneau de pe computerul lui Moldofsky, iar în plus se pare că el nu a adoptat o poziţie scurtă pe acţiunile Lucent ca să obţină profit.

Moldofsky a fost identificat relativ repede şi condamnat la închisoare şi la plata unei amenzi pe lângă daunele civile solicitate de SEC (CNVM-ul american).

2010 – Flash Crash

Pe 6 mai 2010, pe parcursul câtorva minute, începând cu ora 02:32 pm EDT indicele Dow Jones Industrial Average (DJIA) al Bursei din New York s-a prăbuşit cu 998,5 puncte (9 % din capitalizarea bursieră, respectiv 1.000 miliarde dolari). Episodul de panică a durat 36 de minute. A urmat o lungă investigaţie, iar în aprilie 2015, Departamentul de Justiţie al SUA a lansat 22 de capete de acuzare contra unui dealer, Navinder Singh Sarao, care tranzacţiona pe bursa din subsolul casei părinteşti aflate într-o suburbie londoneză.

În esenţă, Sarao manipula piaţa prin tehnica numită „spoofing”, prin care se plasează zeci de mii de ordine de tranzacţionare de mici dimensiuni care sunt anulate înainte de a ajunge la scadenţă. Numărul mare de tranzacţii este menit să atragă în joc platformele de tranzacţionare automate de înaltă frecvenţă.

Se estimează că Sarao a obţinut profituri ilegale de 40 milioane dolari între 2010 şi 2014 prin manipularea cu tehnici „spoofing” a unui număr enorm de contracte futures denumite e-mini SP500.

Sarao a profitat de discrepanţa de la Bursa din New York dintre mecanismele de tranzacţionare ale erei digitale şi cadrul de reglementare şi supraveghere care era încă la nivelul Marii Depresiuni.

2013 – Associated Press Fake Tweet

Pe 23 aprilie 2013, site-ul Associated Press a fost accesat de hackeri care au transmis informaţia că la Casa Albă au avut loc două explozii şi că preşedintele Obama a fost rănit. Indicele DJIA a pierdut 143 puncte, adică 130 miliarde dolari. Associated Press a infirmat ştirea, iar piaţa şi-a revenit în câteva minute. Incidentul a subliniat vulnerabilitatea pieţelor la „Fake News” de tip „Breaking News” provenind de la surse aparent credibile, în era comunicării prin reţele sociale şi la tranzacţionarea prin platforme automate care iniţiază tranzacţii pe baza scanării unor cuvinte cheie din fluxurile de ştiri.

Citiți aici analiza integrală.