Sari la conținut

Legumele au gust de succes

Cei 16 agricultori din Apahida care s-au asociat sunt tot timpul preocupaţi să facă faţă concurenţei altor ofertanţi din România sau din străinătate. Supermarketurile pun condiţii stricte pentru modul de prezentare şi ambalare al legumelor. Şi nu e uşor să le respecţi.

Trebuie să mergem noi, cu maşinile noastre personale. Facem livrările doar seara, de la ora 22:00 până dimineaţa la 4:00. Am început cu primul transport ţin minte, de opt tone, nu ştiam cum să împaletăm marfa, cum să o punem în saci. Ţin minte că trebuia să o şi legăm şi să o înfoliem şi să punem şi etichete şi am zis că nu se poate face lucru ăsta că e prea migălos”, povestește Radu Telecan, membru în asociaţie.

Dar nu s-au dat bătuţi. Aşa că în al doilea an de la înfiinţarea cooperativei, au vândut marilor magazine 600 de tone de legume. Cifra de afaceri a sărit de la 50.000 de euro la 110.000 de euro. Apoi au extins suprafaţa cultivată iar vânzările au crescut cu 30%, ceea ce i-a scăpat de multe griji. Câştigul lunar se împarte proporţional cu producţia fiecăruia, după ce se pun deoparte zece la sută pentru cheltuieli administrative.

Fiecare leuţ să-l trec pe hârtie... nu! Dar ştiu că vine. Primăvara sunt mari cheltuielile, dar când vine perioada de vânzări atunci încep să se acopere cheltuielile şi bineînţeles acum rămânem şi pe plus”, spune Radu Telecan.

Varza şi ţelina au fost principalele legume pe care le-am vândut. Pot să zic că 70% am vândut în supermarket. Restul la en gros-urile astea”, spune Sorin Ciplea, un alt membru al asociaţiei.

Primul avantajul al contractelor cu marile magazine este preţul care poate fi cu 40% mai mare decât în pieţe. Un avantaj ratat de micii fermieri pe cont propriu. Unul dintre ei, Alexandru Indreica din satul clujean Dezmir, a fost nevoit să îşi caute şi un loc de muncă pentru a fi sigur că are din ce trăi.

Nu ne putem permite un ceas de răgaz. Indiferent cât e de mare căldura, trebuie să muncim ca să avem cât de cât ceva. Nu te ajută nimeni, îţi pun o grămadă de piedici. Pentru o hârtie te poartă...”, spune Alexandru Indreica, agricultor.

Speriat de birocraţia pe care nu o înţelege, îşi pune speranţa în proiectul de lege potrivit căruia 51% dintre alimentele vândute în magazine să fie româneşti. Dar termenul de ROMÂNESC are pentru el o unică semnificaţie: „Astea sunt soiuri de când eram eu copil. Cu astea am crescut.”

Nu se gândeşte la cantităţile pe care le poate contracta, la ambalaj, la termenele de livrare. Or, din această perspectivă, drumul micilor producători agricoli spre marile magazine pare condamnat să se termine repede într-o fundătură.