Sari la conținut

Miliarde de euro ținute departe de ochiul public

La mijloc sunt banii pentru programul de infrastructură 2014-2020 - adică aproape 12 miliarde de euro, din care 80% fonduri europene nerambursabile. În acest program este oferită cea mai mare sumă pusă la dispoziţia României, iar implementarea proiectelor şi cheltuirea fondurilor este supervizată de Comitetul de Monitorizare al Programului de Infrastructură Mare, în teorie, un garant al transparenţei, compus din organizații non-guvernamentale cu expertiză în domeniu. În practică însă au rămas pe dinafară cele mai proeminente şi incomode asociaţii. Printre ele - Consiliul Investitorilor Străini, Institutul de Politici Publice şi Asociaţia Pro Infrastructura - entităţi care au expus în repetate rânduri neregulile din proiecte. Pentru refuzul primit, asociaţiile nu au primit decât un răspuns sec şi zero explicaţii.

Elena Iorga, director de programe IPP: Nu oferă niciun argument pentru care a fost respinsă candidatura Institutului la acest comitet. Uitându-mă puţin pe componenţă şi ştiind şi condiţiile stabilite pentru a participa în cadrul acestui comitet de monitorizare, mă întreb ce au alte structuri admise şi nu are Institutul.

Pe lista organizaţiilor incluse în comitet sunt unele cu o vizibilitate marginală, cu o sferă de activitate prea puţin legată de infrastructură sau chiar cu legături strânse cu statul. Printre ele Asociația Aeroporturilor din România și Asociația Română a Inginerilor Consultanţi. Potrivit Hotnews, prima este de fapt o asociere a Consiliilor Judeţene care deţin aeroporturile din ţară şi Compania Națională a Aeroporturilor din București din cadrul Ministerul Transporturilor. A doua asociaţie, a inginerilor consultanţi, are în componenţă companiile de consultanță care au contracte cu statul în diverse proiecte de infrastructură.

Elena Iorga, director de programe IPP: Cred că o să ajungem în acelaşi scenariu nefericit 2007-2013 în care toată lumea alerga după a deţine o poziţie în aceste comitete de monitorizare. Însă, în realitate prea puţine au fost situaţiile în care aceste structuri au fost folosite pentru a monitoriza performanţele programului şi mai mult pentru a reprezenta interesele înguste, proprii ale entităţii.

O situaţie similară se găseşte şi în sectorul energiei. În comitetul de monitorizare nu au fost acceptate Asociația Română pentru Promovarea Eficienței Energetice şi Asociația Societăților de Servicii Energetice din România. Singurul membru care a primit undă verde este GeoExchange, un ONG specializat în energia geotermală, puţin folosită în România.