Sari la conținut

O mână de ajutor pentru tinerii cu idei

Diferenţa dintre o idee bună şi un produs genial este făcută de expertiză şi de bani. Unui tânăr poate să-i bubuie capul de gânduri, dar dacă nu are unde şi cu ce să le pună în practică, un altfel de Facebook sau de Google poate să moară înainte de a se naşte.

Există locuri în care IT-iştii cu idei bune pot fi ajutaţi să facă primii paşi. De fapt, tranziţia e rapidă de la mersul de-a buşilea la sprint. Sunt aşa numitele preacceleratoare și acceleratoarele de afaceri care au apărut în România.

Anul trecut am lansat un program de preaccelerare de startup-uri pe care le trecem printr-un program de pregătire prin care-i ajutăm să-și ducă produsul lor tech la nivelul următor, ceea ce poate însemna să găsească ceea ce se numește smart money, o investiție pentru ei, care să-i ajute să crească și să-i ducă în piața în care vor să vândă”, explică George Diță, manager de program MVP Academy.

Aceste acceleratoare sunt practic un concept derivat din mai cunoscutele incubatoare de business. Cu diferențe uriașe însă. Dacă într-un incubator afacerea este crescută organic, într-un accelerator startup-ul e centrifugat rapid, să iasă untul din el repede. E o formulă bună de a scoate afaceri de succes pe bandă rulantă.

Celui intrat în program i se pune la dispoziție un spațiu de lucru pentru o perioadă scurtă, de regulă trei luni, perioadă în care se află într-un ritm intensiv de dezvoltare. În aceast interval scurt, intervin antrenori de business și mentori care-i ajută pe tinerii care vor să se dezvolte în domeniul tehnologiei.

Irina Scarlat, manager marketing How to Web, explică: „Ce facem noi în cadrul programului este să oferim o serie de conexiuni în industrie, cursuri de mentorat, noi îi aducem față în față cu lideri din industrie din țară și nu numai și pe lângă asta, îi punem în legătură directă cu reprezentanţi ai fondurilor de investiții cu programe de accelerare. Dacă au nevoie să dezvolte conexiuni, programul este potrivit pentru ei ca să-și poată crește produsul”.

Sunt însă organizaţii extrem de competitive. De pildă la Techstars, unul dintre cele mai importante acceleratoare de startup-uri din Statele Unite, rata de acceptare în program este de 1%.

În România se deschide această lume, o lume din care pot apărea banii pentru sprijinul dezvoltării.

Reporter: Mergeți spre startup-uri, vin ele sau vă întâlniți undeva la mijloc?

George Diță: Ne întâlnim la mijloc. Sunt oameni pe care-i vedem sau i-am cunoscut, știm despre ei sau avem recomandări și atunci mergem către ei, încercăm să înțelegem afacerea lor. În același timp, avem și comunicare externă.

Anul trecut din 16 echipe din programul de preaccelerare, cinci au primit finanţare de peste 250 de mii de euro de la investitori.

Şi lui Bogdan Preduşcă i s-a deschis o nouă lume. E la cel mult două săptămâni de o finanţare de aproape 1 milion de dolari pentru produsul său, un program integrat de fitness.

Bogdan Predușcă, director general Fitter: „Începutul a fost dureros pentru că nu aveam finanțare, nu poți pleca la drum dacă nu ai măcar un buffer, să ai bani deoparte. Am fost visători. Am început în 2013, într-un birou în Brașov unde plăteam o chirie foarte mare și am evoluat spre sfârșitul anului când aveam deja 10 angajați”.

Industria IT din Romania a crescut anul trecut cu 9%, la 5,4 miliarde de lei. Una dintre cele mai accelerate creșteri comparativ cu țările din regiune. Bogdan spune ca sunt cifre irelevante și imaginea publică despre acest domeniu este distorsionată.

Noi facem inovație și facem totul in house spre deosebire de mândria noastră, domeniul IT. Ce se întâmplă acum: noi suntem inhibați în a deveni mai buni. Business-urile mari inhibă afacerile mici de IT. Clar - IT-ul de la noi acum este o bulă care abia aștept să se spargă. Oamenii care nu au tangență cu domeniul trăiesc cu impresia că suntem foarte buni, când de fapt noi facem mentenanță, help desk, call center, suport center...”, spune Bogdan Predușcă.

Exact acest lucru ar trebui să schimbe acceleratoarele de business. Din păcate, se face pe jumătate, fiindcă majoritatea startup-urilor care primesc finanțare ajung să se dezvolte afară. Aici nu prea există așa-numiții îngeri de afaceri și proiectele se duc aproape de finanțatori pentru avea control asupra lor. Și mai sunt și alte motive.

Bogdan a plecat cu ideea sa în Statele Unite. „Totul e făcut să sprijine antreprenorul să nu-i taie avântul ... Concret, dacă nu faci profit, nu plătești nicio taxă. Am plătit 700 de dolari anul trecut. În România plăteam 2.000 de euro pe lună. Unde există susținerea asta din partea statului?”, se întreabă Bogdan.

În aceste condiții, exodul este de înțeles. Cu costuri minime s-ar putea crea un suport fiscal care să ducă la dezvoltarea unui întreg ecosistem de afaceri. Însă deocamdată dezvoltarea este lăsată în sarcina privaților. Care fac ce pot. Accelerează.

Concluzii

Un om deştept al acestei ţări spunea la un moment dat că 80% din valoarea unui produs este inteligenţă umană. Şi când inteligenţa alege alte ţări, mare parte din valoarea potenţială a unui produs se duce cu ea. Migraţia creierelor este gestionabilă, cu o rată de înlocuire decentă. Dar pentru România lucrurile nu par se desfăşoare într-un scenariu ideal. În urmă cu 30 de ani, în sistemul de educaţie românesc erau prinşi 5,5 milioane de studenţi şi elevi. Anul trecut aveam 3,6 milioane. Au dispărut oportunităţi pentru oameni cu idei. De pildă, în 1984 în cercetare lucrau la noi 235 de mii de oameni. Cum se făcea cercetare atunci, cu ce şi despre ce nu discutăm, dar exista. Anul trecut mai aveam 27 de mii de cercetători.

Pe vremea comunismului exista o glumă care parafraza un proverb - fie pâinea cât de rea, tot mai bună e în R. F. Germania. E mai de actualitate decât oricând, ar spune cei care părăsesc ţara. Un sondaj făcut printre studenţii români care învaţă afară arăta că 39% nu se vor întoarce şi 30% sunt în dubiu, înclinaţi să rămână peste graniţă.

De multe ori emigraţia se produce prin contagiune. Succesului unuia îi atrage și pe alţii. Dar până la urmă trăim într-o lume deschisă. Şi una dintre principalele sale caracteristici este internaţionalizarea forţei de muncă, mai ales într-o structură ca cea europeană.