Sari la conținut

Petrolul se ieftinește. Apar teoriile complotului în economie. În cine lovește Arabia Saudită? 


Spectacol de forță pe piața petrolului

Barilul de petrol a pierdut un sfert din valoare într-un timp foarte scurt. Influențele vin de la ambele capete, și de la cerere, și de la oferta. În septembrie s-a atins vârful de producție din ultimul an. Libia și-a revenit, iar din Irak curge mai mult petrol către consumatori.

De cealaltă parte, toate datele, și din Europa, și din America anunță că cererea va crește în ritm de melc. În acest moment, producția zilnică este cu un milion de barili peste cerere, iar surplusul înseamnă stocuri pentru viitor. Dar și o tezaurizare în acest moment este riscantă, pentru că nu se știe unde se va opri această scădere.

„A fost o perioadă bună pentru petrol, chiar o cerere semnificativă în 2013 şi la începutul lui 2014, dar situaţia s-a schimbat radical odată cu deteriorarea mediului economic în Asia şi Europa”, spune Adam Myers de la Credit Agricole.

Printre exportatori au apărut deja vocile critice. Venezuela cere o reuniune de urgență a OPEC, iar Iranul solicită o reducere rapidă a livrarilor. Sunt strigăte într-o lume a surzilor, deoarece fiecare producător în acest moment este interesat să câștige cota de piață.

Arabia Saudită trimite un mesaj mai puțin așteptat de piață. Nu va face absolut nimic pentru a opri scăderea. Potrivit Reuters, la o serie de întâlniri cu investitorii, oficialii saudiți au declarat că sunt pregătiți să accepte cotații sub 90 de dolari pe baril, chiar și sub pragul de 80 de dolari. Iar lumea va trebui ca, pentru un an-doi, să se obișnuiască și cu prețuri la țiței mai mici.

Producția de petrol e la cel mai ridicat nivel din anii '80, cererea e slabă, iar exportatorii se bat pe o piață îngustă.

Catalizatorul scăderilor actuale este decizia neașteptată a Arabiei Saudite de a menține livrarile la nivelul actual pentru a-şi păstra cota de piață, chiar cu riscul de a prăbuși prețurile.

De fapt, saudiții își sacrifică profitul pe termen scurt, pentru menținerea cotei de piață pe termen lung. Le forțeaza altora mâna să producă mai puțin. O sursă Reuters declara că saudiții nu vor neaparat ca prețurile să alunece și mai mult, dar sunt pregătiți să le tolereze până când ceilalți mari producători revin la ordine.

Deși produce o treime din petrolul mondial, Arabia Saudită a anunțat că orice ar face, nu poate opri ieftinirea petrolului atât timp cât americanii și rușii produc tot mai mult.

La începutul lunii, saudiții au declarat război deschis prețurilor, ieftinind petrolul mult mai mult decât era anticipat, într-o încercare de a-și păstra clienții din Asia. Cum au de gând să lase prețurile să pice, un oficial de la Casa Albă anunță că piața petrolului operează în acest moment fără o plasă de siguranță.

Până acum exista un anumit grad de consens în OPEC, jucătorii țineau cu dinții de pragul de 100 de dolari pe baril și împreună își protejau veniturile. Dacă saudiții cred că își permit un spectacol de forță, mulți analiști sunt de părere că și Statele Unite își permit să joace dur. Avansul tehnologic face extracția de petrol de șist ieftină.

Cauze

E adevărat că există diferite conflicte între producători, însă până la urmă este un război general, e drept, unul în care Arabia Saudită este forţa majoră. Şi până la urmă este o evoluţie firească. Din diverse cauze, unele ţări producătoare nu au mai putut exporta cât doreau la un moment dat. Cum a fost cazul cu Libia. Pentru a nu afecta preţurile, alte ţări au acoperit golul. Acum, când Libia îşi revine, cei care au acoperit vor să exporte la fel, pentru a-şi menţine cota de piaţă. Aceasta e lupta din OPEC.

Apoi, Rusia încearcă să producă cât mai mult pentru a avea încasări.

În plus, avem şi boomul petrolului de şist din America.


Repere în istorie

În istorie mai avem un moment în care Arabia Saudită s-a luat de piept cu toată lumea. În 1986, a înjumătăţit preţul ţiţeiului prin inundarea pieţei cu petrol. Dacă ținem seama de inflație și de valoarea dolarului, la începutul anilor '80 erau preţuri similiare cu cele din ultimii ani.

Pentru noi, consumatorii, este important ce a urmat declanşării războiului preţurilor din 1986 de către saudiţi: aproape un deceniu şi jumătate de petrol ieftin. Foarte ieftin. Vârful din 1990-1991 nu trebuie băgat în seamă: a fost o anomalie, cauzată de invadarea Kuweitului şi primul război din Irak. Sfârșitul anilor '80 şi apoi anii '90 au adus un preţ al petrolului în jurul a 30 de dolari pe baril, la banii de astăzi!

Ar fi imposibil de imaginat cotaţii similare acum, însă, de fapt, acei 30 de dolari au reprezentat o înjumătăţire a preţului din momentul în care Arabia Saudită a dat drumul robinetelor: 1986. O înjumătăţire a cotaţiilor cu referinţele de astăzi ar înseamna un preț spre 60 de dolari barilul. Nu este exclus de experţi, însă problema este dacă se poate menţine pe termen lung, aşa cum s-a întâmplat în trecut. Aici e mai complicat.

Arabia Saudită este şi acum actorul principal. Atunci şi-a asumat pierderi mari. Astăzi s-ar putea să aibă o abordare diferită până la final.

Dacă pot fi trase linii de similitudine între cauze, la efecte e ceva mai complicat.

Până la începutul anii 70, petrolul era foarte ieftin, chiar subevaluat, după părerea experţilor. Însă în urma unor conflicte regionale, războiul de Yom Kippur din 1973 şi apoi revoluţia islamică din Iran de la sfârșitul deceniului VIII, cotaţiile petrolului s-au dus foarte sus, aproape insuportabil pentru ţările consumatoare.

Economiile s-au rearanjat, au trecut către combustibili alternativi, energie nucleară, gaze, cărbune. Consumul de petrol se reducea.

Ceva similar avem şi în zilele noastre - concentrarea către resursele alternative regenerabile şi eficienţa consumului enegetic.

Ţările producătoare de petrol din OPEC au prins gustul banilor la începutul anilor 80 şi, pentru a-şi păstra încasările, au apelat la o raţionalizarea a livărilor pe bază de cote. Arabia Saudită le-a impus cu forţa, la o reuniune din 1983, când a ameninţat toţi ceilalţi membri ai cartelului.

Cotele nu au fost respectate decât de saudiţi. Astfel, pe măsură ce consumul scădea, saudiţii ajungeau să aibă doar zece la sută din livrările mondiale.

Sfârșitul URSS, grăbit de situația petrolului. Se repetă istoria?

La finalul lui 1985, saudiții au decis să treacă la pedepse și au dat drumul la livrări.

La o altă scară, ceva similar se întâmplă și acum.

S-au dat mult interpretări gestului. Inclusiv că ar fi fost vorba de înțelegere cu americanii să lovească Uniunea Sovietică, inclusiv pentru invadarea Afganistanului. Dacă a fost intenție sau nu, nu este foarte clar, dar sigur a grăbit sfârșitul URSS.

Rusia actuală banuiește ca pe scena globala e un complot pentru a-i subția veniturile dupa anexarea Crimeei și conflictul cu Ucraina.

Cert este că atunci industria americană a avut de suferit. Cotațiile mari din prima parte a anilor 80 au făcut profitabile exploatările din interiorul Statelor Unite. Însă ieftinirea ce a urmat din 1986 a redus investițiile în petrolul de pe teritoriul american. Importurile s-au triplat în circa un deceniu și jumatate.

În această perioadă, Statele Unite trec printr-o nouă perioadă de înflorire a extracției de petrol o dată cu dezvoltarea tehnologiei pentru resursele de șist. America s-a apropiat de recordul absolut de sonde în funcțiune.

Un raport al Citi Group arată că, în funcție de tipul exploatării, resursele din Statele Unite sunt viabile economic la cotații medii de circa 75 de dolari pe baril.

Alte studii, citate New York Times, susțin că se poate merge și mai jos, spre 60 de dolari. Dacă prețul petrolului va mai scădea, atunci cel mai probabil investițiile în noi zăcăminte se vor reduce.

Există speculații că deciziile actuale ale Arabiei Saudite sunt îndreptate inclusiv către producția americană de petrol. Pe de o parte, pentru că nu vrea să cedeze cota de piață, dar pe de altă parte și pentru că vrea să mențină Statele Unite dependente de petrolul din import. O Americă independentă enegetic ar avea tendințe izolaționiste și atunci saudiții nu ar mai avea sprijinul Washingtonului.

„Suntem într-un război al prețurilor, oferta depășește cererea și cred că în parte e un complot al Arabiei Saudite care vrea sa sugrume revoluția petroululi de șist și producătorii americani mai mult decât orice. Cred că s-ar putea ajunge la un plafon în jurul a 80 de dolari barilul”, a declarat Michael Hewson, analist al piețelor financiare.

Ce diferă față de situația din anii 80

Ceea ce e difierit, totuși, de anii 80 este piața de desfacere. Structura economiei mondiale s-a modificat radical. Au apărut noi poli de consum - China, India, țările emergente. Piața este mai greu de controlat.

Cotațiile reduse la țiței în aceasta perioadă ar putea ajuta revenirea economiei, mai ales în Europa și Japonia. Companiile ar avea costuri mai mici și prin urmare pot folosi în alte direcții banii disponibilizați din cheltuielile energetice.

Însă prețurile reduse la petrol se plătesc pe termen lung. Companiile din domeniu vor avea încasări mai mici, marjele de profit se reduc și vor limita investițiile în noi zăcăminte. Pe termen lung, înseamnă scăderea ofertei, care se traduce în creșteri de prețuri.

Sunt experți care susțin că peste câțiva ani cotațiile petrolului se pot duce peste recordul din 2008, de aproape 150 de dolari pe baril. Atunci a fost efectul unor speculații pe bursă, în viitor poate fi prețul corect generat de cerere și ofertă. Însă, de-a lungul timpului, multe profeții nu s-au adeverit.