Sari la conținut

România, campioana Europei la preţuri umflate în licitaţie

În mod normal procedurile de achiziţii publice trebuie să fie transparente şi, cu ajutorul legii, să ofere un mediu concurenţial deschis. În realitate însă lucrurile nu stau deloc aşa. De prea multe ori se apelează la tot felul de metode astfel încât doar anumite firme să pună mâna pe contracte. De pildă, se stabilesc anumite termene pentru organizarea licitaţiilor prea strânse, aşa că firmele nu au timp să prezinte documentaţia şi să se înscrie la licitaţie. În unele cazuri caietele de sarcini sunt atât de stricte încât par desenate după profilul unuia dintre ofertanți. Este ceea ce în România numim licitație cu dedicație.

Ungurii au făcut doar o modalitate prin care aceleași tipuri de achiziții publice pot fi comparate.

Dintre toate ţările europene, România oferă cele mai multe informaţii online despre licitaţiile publice, spun cercetătorii. Şi deşi sunt mai greu de prelucrat, aceste date permit analizarea unor semnale care pot indica riscuri de corupţie. De pildă, cercetătorii se uită la numărul de oferte, criteriile de acordare, dar şi la perioadele care trec între publicarea cererii de oferte şi termenul pentru depunerea lor. Aşa au constatat, de pildă, că România este campioana Europei la preţuri umflate în licitaţie.

„Comparativ cu media pieţei unice, cele mai mari pieţe din lume, piaţa UE, la media preţurilor înregistrate se adaugă 35% din buzunarul nostru. Un motiv pentru care preţurile la licitaţii sar peste media Uniunii este acela că două din zece licitaţii au un singur ofertant. Cu toate acestea, autorităţile din România nu sunt întru totul de acord cu rezultatele studiului”, spune Silviu Popa, Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

„Se constată o apetenţă a ofertării sub valoarea estimată, indiferent că sunt doi, trei sau cinci ofertanţi. Foarte mulţi din aceşti ofertanţi intenţionat ofertează valori reduse sperând ca din implementarea contractului să optimizeze indicatorii economici”, spune Bogdan Puşcaş, preşedintele Agenţiei Naţională pentru Achiziţii Publice.

Adică să mai negocieze după ce au câștigat licitația, iar dacă nu se poate, să mai fure la asfalt sau la betoane, așa cum s-a văzut chiar la unele construcții de autostrăzi. Statul face anual achiziții în valoare de 15 miliarde de euro.