Sari la conținut

De ce nu avem drumuri ca nemții și plaje ca bulgarii

Vrem o ţară ca afară, dar dacă ar fi posibil, să o facă alţii pentru noi. Ne întoarcem din concedii şi povestim ce drumuri bune au nemţii, ce plaje bine amenajate au bulgarii deşi tot la Marea Neagră merg şi ei. Cum am trecut pe lângă importante uzine auto când venea prin Ungaria spre graniţa cu România. De ce nu sunt toate acestea la noi? O singură problemă am indicat până acum: corupţia!

Cazurile mari de corupţie, cele care ajung pe masa magistraţilor, au prejudicii uriase în spate. Doar în primele trei luni din acest an, de exemplu, statul a reuşit să recupereze 30 de milioane de euro. Vă daţi seama cât de mare e suma dacă 30 de milioane au fost recuperate în trei luni?

Ca să avem termen de comparaţie, banii aceştia înseamnă cam jumătate din cât a încasat statul din statul din taxele vamale în primele trei luni din acest an.

Dacă mai punem la socoteala ca gradul de recuperare este foarte mic vă puteți da seama de amploarea fenomenului.

Acestea sunt însă cazurile mari de corupţie. Corupţie există de la cel mai jos nivel. Să faci evaziune fiscală intră tot la acest capitol. Şi un singur bon netrecut prin casa de marcat tot evaziune se cheamă.

Ultima dată când Consiliul Fiscal a calculat cât înseamnă evaziunea fiscală din Produsul Intern Brut a fost în urmă cu trei ani şi calculele arătau că 16 la sută din PIB se pierd în această zonă gri a economiei.

Mare parte venea din zona taxei pe valoare adăugată. În Romania, evaziunea din TVA este de 10 ori mai mare decât în Bulgaria, de exemplu.

Ne întoarcem acum în prezent şi ne uităm peste cifrele de la finanţe. Tot anul trecut, peste 51 de miliarde de lei au ajuns la buget doar din TVA.

Dacă raportăm la PIB, înseamnă totuşi mai puţin de şapte procente. Adică mai puţin decât a plătit statul pentru cheltuielile de personal. Haideţi să adăugăm aici nu 16 procente cât spunea Consiliul Fiscal, ci 10% din PIB să vedem, nu cumva se schimbă tabloul?

Poate cifra nu vă spune mare lucru, dar gândiţi-vă că miliardele care se pierd prin evaziune ar fi fost de ajuns să vă fie asfaltat drumul pe care mergeţi înspre muncă. Sau să fie reparată şcoala din comună. Sigur, o să spuneţi că drumurile sau şcolile pot fi făcute şi cu bani europeni. Aşa este, doar că şi aici tot corupţia a frânat investiţiile.

Ultimul raport al DNA a arătat poate cel mai clar locul în care se află România: în 2016, au fost trimişi în judecată 1.270 de inculpaţi pentru corupţie. Printre aceştia erau şi 40 de primari. Adică aceia de la care fiecare dintre noi aşteaptă o bună administrare. Prejudiciul unei proaste administrări: 260 milioane euro. Şi calculele nu se opresc aici pentru că direcţia anticorupţie mai dă nişte exemple.

Preţuri de achiziţie mai mari şi cu 800 la sută faţă de cele reale, comisioane de până la 20 la sută din valoarea contractelor şi sute de milioane de euro care intră în buzunarele corupţilor, în loc să se transforme în drumuri, şcoli, spitale. La aceste sume, adăugaţi-le pe cele furate, dar nedepistate.

Serviciile publice, infrastructura şi domeniul IT au fost domeniile cel mai grav afectate de corupţie.

În total, 226 de milioane de euro au fost sechestrate. Urmează ca banii să ajungă în visteria statului, doar dacă sunt şi recuperaţi de ANAF. Şi, în primele trei luni, statul a recuperat 30 de milioane de euro numai.

Cifrele acestea vin peste alte prejudicii calculate în 2015 tot de DNA şi despre care procurorul şef spune că ar fi fost de ajuns pentru a asigura cofinanţarea programului de construcţie al autostrăzilor prevăzute pentru 2016 - 2018.

Ultimul exemplu de corupţie ajuns în faţa anchetatorilor vine chiar de la o companie de stat: CFR Marfă. Mii de vagoane au fost vândute la fier vechi, la preţ subevaluat. Este principala acuzaţie din dosarul CFR Marfă, iar paguba, spun anchetatorii, se ridică la peste şase milioane de euro.

Asta în condiţiile în care compania numără pierderi de sute de milioane de euro şi care are în subordine mai bine de şase mii de persoane. Mulţi dintre ei sunt nostalgici şi se gândesc că, în urmă cu 25 de ani, Căile Ferate Române deţineau un parc imens, de 153.000 de vagoane şi locomotive. Astăzi, CFR are de patru ori mai puţine.

Restul au fost casate, dezmembrate, vândute la fier vechi şi topite în combinatele din străinătate. Cam ca pe modelul flotei navale.

Unii dintre angajaţi au ştiut de acest fenomen, dar nimeni de a ridicat mână să semnaleze corupţia pentru că şi-ar fi pus în pericol salariul.

Recent, România a fost din nou trasă de mânecă din cauza corupţiei din instuţiile de stat. De data aceasta, în raportul anual privind drepturile omului făcut de Departamentul de Stat.