Sari la conținut

„Tigrii” economiei mondiale dau semne de îmbolnăvire. Cu ce consecințe?

 A început exodul banilor din ţările emergente. Iar finalul ar putea fi departe. 940 de miliarde de dolari - aceasta este suma pe care investitorii au retras-o din ţările în curs de dezvoltare. E de aproape două ori mai mare comparativ cu ieşirile înregistrate în cele mai groaznice trei trimestre din 2008 şi 2009. Şi totuşi, banca de investiţii NN Investment Partners crede că goana banilor va dura. Pieţele şi-au pierdut încrederea în China, în mod special, bursele i se topesc, autorităţile se fac că rezolva problema, iar banii şi-ar putea găsi un adăpost mai bun în America, unde se anunţă creşteri de dobânda.

În vreme ce corporaţiile, fondurile de investiţii şi instituţiile financiare îşi scot capitalurile din vechile refugii, presiuni de ieftinire se aplică pe monedele acelor ţări. Yuanul chinezilor, wonul sud-coreenilor, peso-ul, rubla, lira turcească şi dolarul taiwanez - toate sunt în picaj. Moneda Malaeziei şi a Indoneziei nu au mai fost niciodată atât de jos de la criza asiatică din 1997 până astăzi.

Iar pierderile continuă să se adune. Ca măsură de urgenţă, China îşi devalorizează şi mai tare moneda cu speranţa că îşi va vinde mai uşor produsele la export pentru a aduce mai mulţi bani în ţară. La pachet vin însă şi riscuri. Dacă ieftinirea artificială a monedei va avea putere de tracţiune, celelalte ţări din regiune ar putea fi inspirate să facă la fel. Se poate coace un război al monedelor, comentează CNN.

În cealaltă parte a globului, în Europa şi în America, problemele Asiei au devenit deja problema tuturor. S-a pornit un cerc vicios. Banii fug din ţările în curs de dezvoltare, monedele se devalorizează şi pot cumpăra mai puţine bunuri, astfel că cererea scade. Şi de multe ori e vorba de cererea pentru produsele din Vest. Ţările emergente au importat în iunie cu 13% mai puţine bunuri faţă de anul precedent. Scăderea cererii pe pieţe uriaşe precum China generează ieftiniri în lanţ. A petrolului, a minereului de fier şi a mai tuturor materiilor prime. Recent, preţul acestora a atins minimul ultimilor 13 ani. Iar undele de şoc ajung şi în Europa, în fabricile sale, în siderurgie, agricultură şi industrie unde în vremuri cu preţuri mici şansa de a aface profit e minimă.

Aceste temeri, în schimb, arată nu doar deficienţele economiilor în curs de dezvoltare, ci mai ales problemele ţărilor foarte dezvoltate. Recuperarea lor după criză a fost atât de lentă, încât le e greu să contracareze slăbiciunile Chinei.