Sari la conținut

INTERVIU. Cât e de mare pericolul rusesc în Europa?

Tensiunile între Statele Unite şi Rusia sunt în creştere. Presa rusă de scrie că ţara se pregăteşte de război, iar ministrul german de externe spune că perioada actuală este mai periculoasă decât Războiul Rece. Despre pericolul rusesc în estul Europei şi despre prietenia lui Putin cu extremiştii din centrul continentului vorbeşte politologul german Andreas Umland, specialist în spaţiul postsovietic, într-un interviu pentru Digi24 realizat de Magda Crișan.

Magda Crișan: Scopul Rusiei pare să fie, simplu spus, să-şi recâştige influenţa în spaţiul postsovietic. Cât de eficiente sunt sancţiunile (deja existente n.r) împotriva Rusiei?

Andreas Umland: Trebuie spus că sancţiunile existente sunt minimale, este vorba de anumite sancţiuni în ceea ce priveşte exporturile, sancţiuni care privesc anumite persoane, iar Vestul a ales acele măsuri care sunt cel mai puţin costisitoare pentru Vest, care nu pun probleme.

Vestul are instrumente de sancţionare economică a Rusiei mult mai puternice. Acestea ar fi sancţiuni care să vizeze importurile ruseşti, şi nu pe cele privind exporturile, spre exemplu importul de ţiţei prin conductele care duc spre Uniunea Europeană.

Sancţiunile şi-au făcut efectul mai ales pentru că s-au suprapus peste căderea preţului petrolului, iar această cădere a preţului petrolului şi sancţiunile au dus la efecte economice serioase în Rusia, la recesiune, iar, cel mai probabil, Rusia va resimţi ani de zile efectele sancţiunilor.

Odată cu conflictul din Siria, Vladimir Putin pare să spună încă o dată că Rusia vrea să fie luată din nou în serios pe scena internaţională. Mai cu seamă de Statele Unite. Care sunt până la urmă intresele ruseşti şi cele americane în Siria?

Andreas Umland: Interesul Rusiei este să aibă imaginea unei puteri mondiale. Angajarea Kremlinului pe fronturile din Ucraina, din Siria şi în alte teatre de operaţii pe scena politicii mondiale are clar legătură cu politica internă a Rusiei. Vechiul contract social între populaţia rusă şi regimul rus nu mai există demult, vechiul contract social presupunea asigurarea unei stări sociale relativ bune, a unei situaţii economice bune. În schimb, populaţia accepta un regim autoritar.

Acum, situaţia socială şi cea ecomică s-au înrăutăţit, iar regimul încearcă să compenseze acest lucru prin politica externă. Scopul este ca prin acţiunile sale externe Rusia să se prezinte ca o putere mondială.

Vestul - aş zice mai degrabă Uniunea Europeană, şi nu Statele Unite - este direct interesată de rezolvarea problemei din Siria, pentru că afectează securitatea Uniunii. Instabilitatea de acolo duce printre altele şi la acest val de refugiaţi, generează astfel riscuri enorme în întreaga regiune, de aici şi eforturile pentru rezolvarea situaţiei.

Barack Obama a spus de curând: ,,Rusia este o ţară mare, importantă, cu a doua armată din lume, după a noastră”. Ce semnal este acesta? Rusia îşi arată destul de des capacităţile militare.

Andreas Umland: Obama a spus că Rusia este o ţară importantă , dar situaţia este următoarea: atât fosta Uniune Sovietică, cât şi Rusia de astăzi au o structură economică slabă. Rusia de astăzi are un PIB mai mic decât statul american California. California are o putere economică mai mare decât Rusia. Sau dacă ne uităm la Uniunea Europeană, situaţia economică a Rusiei este sub cea a Spaniei, aşa că dorinţa Rusiei de a fi putere mondială pare absurdă.

Într-adevăr, Rusia şi-a demonstrat puterea militară, dar aceasta este şi singura putere pe care o are acum. Şi cu toate acestea, acţiunile militare pe care le desfăşoară acum nu le va putea susţine pe termen lung.

Economia rusească suferă deja din cauza cheltuielilor bugetare cu componentă militară. Trebuie să se dezvolte alte ramuri ale economiei ruseşti, abia atunci Rusia va putea avea pretenţia să aibă statutul unei puteri mari.

Suntem din nou în acel punct în care se confruntă două puteri, SUA şi Rusia? Nu era războiul pe câmpul de luptă de domeniul trecutului?

Andreas Umland: Suntem într-adevăr într-o situaţie critică, dar nu este un Război Rece din două motive clare. Unul este că Rusia nu mai are la dispoziţie o multitudine de sfere de influenţă, aşa cum avea Uniunea Sovietică. Atunci existau state-satelit în întreaga lume, dependente de sau care cooperau cu URSS. 

Rusia este, aşa cum am mai spus, în acest moment politic şi economic, o putere slabă. Asta în timp ce Statele Unite rămân o putere mondială. În al doilea rând, ideologia rusă, care este antioccidentală şi antiamericană, dar care nu este una transnaţională, este strict o ideologie rusă, naţionalistă, izolaţionistă, eurasiatică, dar care nu prea este atractivă în afara Rusiei. De aceea nu există nici sfere de influenţă ruseşti ca în trecut, unde era exportată o anumită ideologie, aşa cum a fost comunismul, cu care Rusia şi-a câştigat măreţia în Africa, America Latină sau în Asia. Un echivalent pentru asta nu mai există în prezent şi de aceea Rusia este, în acest moment, un altfel de jucător decât Uniunea Sovietică.

Deci nu sunteţi de acord cu Frank Walter Steinmeier (ministrul german de externe - n.r.) care consideră că noua confruntare între SUA şi Rusia este mai periculoasă decât cea din vremea Războiului Rece.

Andreas Umland: Putem spune într-adevăr că avem de a face cu o confruntare foarte periculoasă, care nu are nimic de a face cu echilibrul forţelor, nici cu o confruntare în sensul clasic al cuvântului, dar care poate escalada foarte uşor. Aceasta este problema, că cele două state (SUA şi Rusia - n.r.) sunt pe poziţii divergente în Ucraina şi în Siria, că există deja acţiuni militare în aceste zone, iar acest lucru face diferită situaţia de cea din Războiul Rece. Este o situaţie periculoasă, dar nu este o confruntare fundmentală ca aceea din timpul Războiului Rece. Atunci se confruntau două sisteme sociale, în timp ce acum avem un stat rus cu o ideologie naţionalistă care încearcă să se impună în faţa Occidentului.

Presa rusă scria nu demult că Vladimir Putin se pregăteşte pentru cel de-al Treilea Război Mondial. Este propagandă sau să dăm crezare presei ruse?

Andreas Umland: Există într-adevăr diferite măsuri luate în Rusia care seamănă cu o pregătire de război. Sunt măsuri care au ca scop să pregătirea populaţiei pentru starea de război. Este foarte corect, dar cred că are de-a face mai mult cu situaţia internă, cu starea socio-economică din Rusia. Vorbim despre o încercare a regimului actual din Rusia de a-şi justifica guvernarea în vremuri de stagnare economică sau chiar recesiune printr-un presupus pericol extern letal. La nivelul politicii interne din Rusia se fac eforturi să se imprime populaţiei o mentalitate de tip fortăreaţă şi ca prin aceasta regimul să fie legitimat.

Războiul din Siria face din Vladimir Putin din nou un partener de discuţie pentru Vest după anexarea Crimeei. Pentru Vest criza din Ucraina pare să aparţină trecutului? Este pecetluită soarta estului Ucrainei?

Andreas Umland: Într-adevăr, conflictul din Siria distrage atenţia Vestului de la Ucraina, se vede şi în relatările presei, în care Siriei îi este alocat mai mult spaţiu decât Ucrainei. Prin intervenţia militară în Siria, Vestul este obligat să negocieze despre asta cu Rusia, iar această obligaţie este generată şi de propriul interes al Uniunii Europene, un interes fundamental în rezolvarea acestui conflict. Totuşi, cred că Ucraina va rămâne un subiect important, o ştiu din Germania, unde oameni din lumea diplomaţiei, elita politicienilor, consideră foarte important viitorul Ucrainei.

Şi pentru România, chestiunea ucraineană ar fi de mare importanţă, interesul este ca Ucraina să se stabilizeze şi să nu existe de valuri de refugiaţi în cazul unei Ucraine instabile, caz în care un număr mare de refugiaţi ucraineni ar veni în România, iar asta ar genera o problemă pentru România. Cred că şi România ar putea contribui la găsirea unei soluţii, la prevenirea destabilizării Ucrainei prin implicarea mai mare în securizare.

În Europa de Est există temerea că Rusia îşi duce mai departe planurile de mărire. Mă gândesc la rachetele Iskander mutate în Kaliningrad ca răspuns la sistemele de apărare americane şi NATO din Europa. Este justificată teama?

Andreas Umland: Da, trebuie să existe teamă faţă de aceast tip de evoluţii, vorbim de sisteme de rachete care pot fi dotate cu focoase nucleare şi acest lucru este îngrijorător. Dar această escaladare a relaţiilor cu NATO are pentru Rusia rolul de a distrage atenţia faţă de adevăratele ei interese în Ucraina, Caucazul de Sud și în Republica Moldova. Sunt ţări care nu fac parte din NATO şi care se află într-un pericol mai mare decât ţările care sunt membre ale Alianţei Nord-Atlantice şi care beneficiază şi de protecţia Americii. Ţările care trebuie să se protejeze sunt cele din aşa-numita zonă gri: Moldova, Ucraina, Georgia.

Deci România este sigură, adică în siguranţă?

Andreas Umland: Cred că toate statele membre NATO cât şi cele din Uniunea Europeană sunt în siguranţă şi, în principal, chestiunea securităţii din Europa, pe viitor, se învârte în jurul celor trei ţări menţionate. Şi aici trebuie să ne gândim ce este de făcut. Există acest plan nou Intermarium, al unei alianţe a ţărilor est-europene, la care ar putea participa şi România, ca să stabilizeze aceste trei ţări, pentru că este interesul României, pentru că o Ucraină instabilă ar putea genera, printre altele, un val de refugiaţi ucraineni în România. 

Pegida, Frontul Naţional, Jobbik în Ungaria. Potrivit presei, Rusia are legături strânse cu naţionaliştii din Europa. E adevărat şi de ce?

Andreas Umland: Este de remarcat cât de mare este simpatia reciprocă, a extermiştilor de dreapta pentru Putin şi avansurile ruseşti făcute acestor partide. Asta contrazice şi retorica rusească în privinţa Ucrainei, unde Rusia spune că luptă împotriva fasciştilor, timp în care cooperează cu multe partide de extremă-dreapta din Vest. Există, într-adevăr, o legătură între aceste partide şi Rusia şi cea mai strânsă legătură - ştim acum - există între Frontul National şi Rusia, care s-a şi implicat financiar, le-a dat un împrumut celor de la Frontul Naţional.

Există legături strânse şi între Liga Nordului şi Rusia. Există o fotografie cu şeful Liga Nordului şi Putin. Există legături între Jobbik, partidul de extremă-dreaptă din Ungaria şi Rusia. Aici se bănuieşte că trezorierul Jobbik a lucrat pentru KGB.

Există legături şi între Alternativa pentru Germania şi alte partide de extremă-dreapta şi Rusia, cooperare la nivelul acţiunilor de monitorizare a alegerilor dubioase, spre exemplu în Crimeea sau în regiunea Doneţk, unde au existat vest- şi est-europeni de extremă-dreapta cu rol de obesrvatori la alegeri. Aceştia au legitimat în ochii opiniei publice ruseşti pseudoalegeri, pseudovoturi ca cele din Crimeea sau în Doneţk.

Totuşi, de ce are nevoie Rusia de aceşti naţionalişti (extremişti)?

Andreas Umland:  Principala problemă este că Uniunea Europeană şi extinderea Uniunii Europene a valorilor europene pot deveni un contra-model la regimul lui Putin, acesta cred că este în fond şi motivul conflictului din Ucraina. Conducerea Rusiei se teme că Ucraina poate deveni un model de succes, iar un model democratic, european, liberal, de stat slav est-ortodox ar putea deveni un model şi pentru ruşi. Astfel Ucraina devine o problemă internă pentru actualul regim din Rusia. De aceea, Rusia încearcă să slăbească Uniunea Europeană prin diferite mijloace, aceste partide de extermă-dreapta fac parte din multitudinea de instrumente pentru a slăbi Uniunea Europeană, privită ca un pericol pentru politica internă a Rusiei. Pentru că Uniunea Europeană este un model alternativ pentru modelul sistemul lui Putin.

Rusia joacă un rol şi în alegerile din SUA. Candidatul republican Donald Trump l-a lăudat în trecut în repetate rânduri pe Putin. La ce fel de politică externă trebuie să ne aşteptăm dacă iese Trump preşedinte?

Andreas Umland: Ar fi foarte interesant dacă Trump ar deveni preşedinte, pentru că s-ar pune problema ce decizii ar lua în legătură cu conflictele în care este implicată în lume America, în relaţia cu Rusia, în Siria, în estul Europei, în alte regiuni ale lumii. Interesele acesta nu ar dispărea, nici NATO nu ar dispărea, parteneriatul între europeni şi americani nu ar dispărea, nu ar dispărea nici confruntarea între modelul Putin şi cel vestic, toate acestea rămân şi este greu să spui cum ar putea evolua toate dacă Trump ar deveni într-adevăr preşedinte. Toate aceste conflicte nu se vor evapora pur şi simplu de pe suprafaţa pământului, iar Trump va trebui să se hotărască dacă-şi pune în aplicare toate declaraţiile acestea proruse, ceea ce ar contraveni intereselor americane. De aceea, cred că nici în cazul alegerii lui Trump cursul politicii externe americane nu s-ar schimba radical.

Cum arată lumea pentru Rusia cu Hillary Clinton preşedinte?

Andreas Umland: Clinton are poziţii mai clare, mai previzibile decât Trump. Aici lucrurile sunt clare, Clinton a fost deja secretar de stat şi ar continua, în mare, linia actuală a politicilor lui Obama, poate va fi un pic mai dură, mai consecventă decât Obama. Asta îşi şi doresc mulţi în estul Europei, ca noua administraţie sub Clinton să acţioneze cu mai multă consecvenţă, ca America să fie mai puternic angajată în estul Europei, să nu se retragă, cum a fost parţial în cazul administraţiei Obama.

(Andreas Umland este în prezent cercetător principal al Institutului pentru Cooperare Euro-Atlantică din Kiev.)