Sari la conținut

Ce achiziții militare trebuie să facă România? Ce spune un general NATO, după o misiune de un an la București

Suntem membri NATO, este bine, ne simţim în siguranţă. Dar NATO funcţionează după niște reguli, doar să faci parte din Alianţă este insuficient. Trebuie să contribui, pentru că menţinerea siguranţei se împarte între aliaţi. România cumpără echipamente militare. De ce avem nevoie de ele şi mai ales, cum se fac aceste achiziţii?  „Nu este o listă de cumpărături la întâmplare. Se urmează o strategie, se analizează şi resursele, pentru că nu poţi cumpăra orice: care este cel mai bun sistem pentru România, ce putem să cumpărăm mai bun pentru câţi bani avem?”, spune generalul Benjamin Corell, care a fost locţiitorul comandantului Diviziei Sud-Est NATO de la Bucureşti. Declaraţia a fost făcută într-un interviu acordat Digi24 la finalul misiunii sale din România.

Aproape 100.000 de soldaţi ruşi au ajuns la graniţele Finlandei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, Poloniei şi Ucrainei, estimează NATO. Sunt 680 de unităţi de echipament militar, aproximativ 70 de avioane şi elicoptere, cam 250 de tancuri şi 200 de arme de artilerie, plus 10 nave de război în Marea Baltică, anunţă ministerul apărării de la Moscova. Şi au o misiune. Să cucerească teritoriul statului imaginar Veshnoriya, are are o suprafaţă egală cu cea a statelor baltcice. Este vorba doar de un joc de-a războiul, exerciţiul militar organizat de armata rusă, cu cea bielorusă, la graniţa NATO. Operaţiunile sunt denumite ZAPAD, cuvânt care înseamnă vest în limba rusă. Numele a rămas din timpul Uniunii Sovietice, când ruşii se antrenau împotriva occidentului. Acest tip de exerciţii au mai avut loc şi în 2009 şi 2013 şi s-au folosit, în opinia NATO, ca pregătire pentru invaziile ulterioare ale Georgiei, în 2008, Crimeei şi estului Ucrainei, în 2014. Ca o comparaţie, un exerciţiu al aliaţilor de anul trecut din Polonia, Anaconda, la care au participat trupe din 24 de state membre, numărul celor implicaţi a ajuns abia la 31.000.

Cristina Cileacu, reporter Digi24: Cel mai recent exerciţiu pe care l-au făcut ruşii cu armata bielorusă, vorbesc despre Zapad 2017, este şi un fel de a se da mari, să folosim termeni mai puţin militari, este de asemenea şi un fel de instrument politic. Este acesta şi un mesaj pentru NATO?

Gral. Benjamin Corell: Sunt convins că este, într-o oarecare măsură. Este un mesaj pentru Europa, este un mesaj pentru NATO şi aliaţi, dar cred că şi noi am trimis mesaje recent. Cred că orice militar, din orice naţiune are nevoie de antrenament. Cred că îngrijorarea, dacă vreţi, pe care o are Europa, NATO, este legată de transparenţa desfăşurării evenimentului, pentru că sunt acorduri care au fost stabilite anterior, politici la care trebuie să ne raportăm, legate de densitate, de participanţi. Dacă sunt depăşite anumite limite, atunci este nevoie de observatori şi cred că îngrijorarea vine din faptul că poate nu este o transparenţă prea mare din partea celor care au făcut acest exerciţiu Vest 2017 (n.r. Zapad în limba rusă). Cred deci că întreaga Europă ar trebui să fie interesată de ceea ce se întâmplă, nu doar de transparenţă, nu doar de exerciţiu, ci mai ales de ceea ce se întâmplă după aceea. Iar cei care sunt demografic mai aproape de locul în care au avut loc aceste exerciţii, probabil că au un nivel mai ridicat de îngrijiorare şi interes decât restul Europei care este la ceva distanţă de zona baltică şi Ucraina, mai ales cei din aceste zone.

Cristina Cileacu: Din cât a văzut până acum NATO din aceste exerciţii, ar trebui Europa să fie îngrijorată sau nu?

Gral. Benjamin Corell: Cred că ar trebui să fie preocupată, alertă, să acorde atenţie. 3.09 Cred că ce se va întâmpla după exerciţii ar trebui să ne preocupe mai mult. Cantitatea de echipamente militare, cantitatea de capacităţi militare care a fost mutată în Belarus şi în alte zone din Federaţia Rusă, ce se întâmplă cu ele. Acestea vor fi mai mult observate, interesul va fi mai mare de-a lungul următoarelor săptămâni. Cum fac demobilizarea, cum se vor întoarce la unităţile lor, dacă se vor întoarce, acestea vor fi punctele de care NATO va fi foarte interesat.

Cristina Cileacu: Să nu aibă o prezenţă extinsă rusească aproape de graniţele NATO.

Gral. Benjamin Corell: Aşa este.

România a devenit membru NATO în 2004 şi este foarte activă în cadrul Alianţei. Chiar dacă armata română are mai mult voinţă decât mijloace şi instrumente de lucru, militarii îşi fac datoria şi au reputaţia de oameni pe care te poţi baza. Românii merg la alţii, adică în teatre de operaţii şi la exerciţii comune, dar şi alţii vin la noi cu diverse misiuni.

Cristina Cileacu: Dar NATO are o prezenţă extinsă, de exemplu în România. Scutul antirachetă de la Deveselu, o construcţie, o unitate care a făcut Rusia să ne considere o ameninţare directă, iar SUA îşi măreşte prezenţa în România. De ce sunt aceste lucruri necesare?

Gral. Benjamin Corell: Este o întrebare grea. Voi încerca să răspund. Cred că performanţele din trecut sunt un indicator pentru intenţiile viitoare. Dacă ne uităm la ce a făcut NATO în trecut, a fost o prezenţă care i-a asigurat pe membrii Alianţei că va întoarce agresiunea venită din partea oricărui adversar şi că este gata să apere teritoriile suverane ale membrilor Alianţei, dacă va fi chemată să facă asta. Dacă ne uităm la adversari şi la performanţele lor din trecut, dacă ne uităm la Georgia, Crimeea, Ucraina, sunt exemple multiple de capacităţi ofensive implicate în acţiune din partea acelui adversar pe care le ţinem minte. Deci, când încercăm să comparăm ce face NATO, să asigure, să replice şi să apere, cred că nu este aceeaşi comparaţie, doar dacă ne uităm la acţiunile din trecut.

Cristina Cileacu: Ce fel de activităţi face personalul militar SUA care este în România?

Gral. Benjamin Corell: Sunt ofiţer al armatei SUA, dar sunt şi membru NATO venit aici cu o misiune în cadrul Comandamentului NATO. Dacă mă uit la motivaţia mea pentru a fi aici, când mă uit la alţi membri ai acestui comandament, apropos, avem reprezentanţi cam din jumătate din cei 29 membri NATO în acest comandament care este în creştere. Ştiu de asemenea că sunt antrenamente bilaterale, între SUA şi alţi parteneri, alţi membri ai Alianţei în România, care sunt centrate pe construirea de interoperativitate între formaţiunile militare şi de asemenea pe construirea de infrastructură şi capacităţi pentru România. O parte dintre îmbunătăţirile de infrastructură pe care le văd în România de când sunt aici, la baza Mihail Kogălniceanu, la poligonul Cincu, la Babagad, sunt investiţii făcute de cetăţenii şi conducerea României şi de cetăţenii şi autorităţile din SUA şi alte state care au contribuit de asemenea. Acestea vor întări Alianţa, vor creşte capacităţile armatei române şi a forţelor NATO care vin aici pentru antrenament. În perioada cât am stat aici au avut loc mai multe evenimente NATO care au privit direct România, mai ales în ultimul an.

Primele sisteme de rachete Patriot vor ajunge în România până la finalul acestui an, a spus ministrul român al apărării, întors recent dintr-o vizită în SUA. Ultimele avioanele de tip F16, pe care achiziţionăm de la portughezi la mâna a doua, vor fi preluate de români în scurt timp. Cumpărăm echipamente militare, armata americană face investiţii la noi, iar oficialii români îşi doresc o revitalizare a industriei româneşti de armament. De pe această listă scurtă, la primele două puncte se văd deja rezultate. La punctul trei, lucrurile se mişcă mai greu.

Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre investiţii este un fapt cunoscut că România va cheltui 2% din buget pentru apărare. Afacerea cu rachetele Patriot este încheiată, ministrul apărării vizitează SUA şi are întâlniri cu reprezentanţii industriei militare de acolo, deci presupun că se vor mai încheia şi alte afaceri. De ce este nevoie de aceste investiţii sau într-o variantă mai comună, de ce sunt necesare aceste cumpărături?

Gral. Benjamin Corell: Din observaţiile mele autoritatea naţională pentru comandă din România, adică liderii pe care i-aţi ales şi sunt în ministere, sub conducerea preşedintelui, personalul militar senior, gral-ul Ciucă, Şeful Statului Major General al României, gândesc strategic şi nu este o listă de cumpărături la întâmplare. Este o strategie care se urmează, dincolo de abilitatea echipamentelor de apărare a teritoriului suveran al României şi a cetăţenilor ţării, se uită şi la resurse, pentru că nu poţi cumpăra orice. Analizează ce resurse trebuie să caute, de la orice guvern le produce, orice industrie militară, pentru că sunt mai multe ţări, nu doar America, cu astfel de capacităţi. Ce este compatibil cu Alianţa NATO, care este cel mai bun sistem pentru România, ce putem să cumpărăm cel mai bun, pentru câţi bani avem. Sunt oameni deştepţi, am fost impresionat în ultimele 15 luni cât am lucrat cu ei şi i-am văzut în acţiune. Există aşadar o strategie şi este vorba despre a face alegerile bune atât pentru apărarea teritoriului, cât şi pentru susţinerea NATO şi despre folosirea taxelor pentru a face aceste achiziţii, ca să obţină cât mai mult din ceea ce au nevoie.

13 ţări şi-au trimis militarii în România să facă parte din Divizia multinaţională de Sud Est, care are cartierul general la Bucureşti. Din cei 280 de militari care lucrează aici, 75 sunt din alte state membre NATO. Ce misiune au?

Cristina Cileacu: Aţi fost aici pentru un an. Care a fost misiunea dvs. în România, pentru că acum vă pregătiţi de plecare.

Gral. Benjamin Corell: Misiunea mea este să fiu locţiitorul comandantului Diviziei Multinaţionale Sud-Est NATO, aici în România. Fişa mea de post este destul de vastă şi lucrez în parteneriat cu cel care comandă această divizie, care este un general român, construim capacităţi prin pregătire în cadrul acestei divizii. Suntem pe cale să devenim complet operaţionali în primăvara viitoare şi orice activitate pe care o facem este legată de construirea acestei divizii. Şi sunt sigur că sunteţi la curent, dar abia în 2014, la summitul de la Wales, s-a pus pentru prima oară în discuţie această divizie. Câteva luni mai târziu după aceste discuţii, România a ridicat mâna şi a spus: vrem noi această responsabilitate. Şi deja au investit mult în această divizie, au luat prima divizie a armatei românească şi au transformat-o în această divizie multinaţională, pe baza celei româneşti. Aceasta este istoria acestei unităţi şi este despre construcţia de capacităţi, competenţă şi aptitudini pentru a face ceea ce are de făcut o divizie pe timp de război, în baza sarcinilor din articolul 5. Acesta este interesul nostru şi despre asta a fost şi misiunea mea. Să folosesc experienţa mea de comandant în armata SUA aici şi să grăbesc creşterea. Sunt mulţi ofiţeri tineri care au contribuit la construirea acestei divizii, oameni din multe ţări, cu experienţe diferite, care sunt aici. Luăm doctrina NATO şi o aplicăm, luăm experienţa tuturor membrilor care au contribuit la realizarea acestei divizii şi ne concentrăm nu doar pe a deveni complet operaţionali, dar să fim şi eficienţi pentru alianţa NATO.

Războaie fără sfârşit, de pe teritorii străine, unde mor şi soldaţi care, în teorie, nu au nicio legătură cu acele lupte. Face parte însă din fişa postului unui militar profesionist, care activează în cadrul NATO, să fie prezent de câte ori un stat aliat este atacat. Războaiele din Irak şi Afghanistan au făcut deja multe victime în rândul armatelor partenere. Luptele continuă şi soluţiile de rezolvare ale conflictelor nu par a fi la îndemâna decidenţilor.

Cristina Cileacu: Aveţi multă experienţă din teatrele de operaţii, aţi participat activ în războaiele din Irak şi Afghanistan. Care ar fi diferenţa dintre cele două războaie, dacă puteţi face o scurtă analiză?

Gral. Benjamin Corell: Experienţa mea în Irak, am fost comandant de batalion în provincia Al Anbar, în perioada 2006-2007. Când am ajuns în Irak, îmi amintesc că am văzut la CNN, eram la popotă, şi reporterul CNN spunea că Al Anbar era pierdută. Şi îmi amintesc sentimentul de a auzi la o televiziune de ştiri naţională, când eu eram acolo, luptam în fiecare zi şi făceam tot ce puteam să reuşim, iar ei credeau că am pierdut. Aşa că la puţin timp după acest episod a urmat ceva numit „trezirea Anbar-ului„, nu era un rezultat direct al meu şi al unităţii mele, ci al unui efort colectiv al coaliţiei care ducea acel război, de a lucra cu triburile sunite şi de a construi capacităţi. Până când am plecat, era cu totul altă atmosferă în Al Anbar şi pentru mine a fost momentul în care mi-am dat seama că începem să avem succes. Sunt mai multe poveşti care au avut loc acolo, dar nu mai intru în amănunte. În Afghanistan, eram comandant de brigadă şi eram în baza regională din est. Era o societate foarte diferită, relieful nu este ca în Irak, este plin de dealuri şi munţi şi în fiecare vale dintre ele era câte un trib. Guvernul naţional din Afghanistan avea dificutăţi să guverneze în acele zone şi se lucra cu liderul acelei văi, împreună cu soldaţii din armata afghană, cu poliţia locală, cu guvernatorii de provincii şi pentru mine, era mult mai complicat, mai complexă situaţia din Afghanistan.

Cristina Cileacu: Războiul din Afghanistan devine şi mai complicat în zilele noastre, mulţi soldaţi români şi americani, dar şi alţii din alte ţări NATO şi-au pierdut viaţa în Afghanistan. De ce este atât de importantă prezenţa NATO acolo?

Gral. Benjamin Corell: Vreau să îmi exprim întâi regretul pentru vieţile românilor, şi recent şi-a mai pierdut viaţa un soldat român. Aceste lucruri fac parte din viaţa noastră de militari, este vorba despre ceea ce suntem dispuşi să facem. Din perspectiva NATO, cred că atacurile asupra SUA, de la 11 septembrie 2001, au iniţiat un răspuns din partea NATO şi a partenerilor care fac parte din Alianţă. România a fost un partener puternic pentru SUA, nu doar în Afghanistan, unde încă sunt unul dintre cei mai puternici parteneri pe care i-am avut, dar şi în Irak. Când eram în Irak am luptat alături de români în sudul ţării, lângă Basra. Cred că este parte a faptului că cei care sunt în această Alianţă, cei care ne sunt parteneri, avem un interes comun pe care î-l urmăm şi de care beneficiază mai mult decât o ţară, de care beneficiază lumea: vrem să eliminăm activităţile de genul celor practicate de Al-Qaida, ISIS, care este astăzi urmărit, vrem să-i eliminăm nu doar din zonele unde s-au instalat, ci la nivel global.

Cristina Cileacu: Organizaţiile teroriste par să nu dispară, ci chiar devin mai puternice şi luptă în mai multe feluri. Cum de, dacă revenim la Afghanistan, încă nu se găseşte o soluţie să se încheie o dată acest război?

Gral. Benjamin Corell: Cred că răspunsul simplu este binele împotriva răului şi cred că depinde de care parte te situezi, depinde în ce crezi, în bine sau în rău. Este nevoie de parteneri, de membri ai unei alianţe, de mai mult decât o singură naţiune pentru ca acest lucru să aibă succes. Este nevoie de o coaliţie să distrugi Al-Qaida oriunde ar fi, că sunt talibani sau ISIS, indiferent de numele pe care îl poartă este vorba despre tirania pe care o practică asupra populaţiei locale, terorii pe care o impun, din cauza credinţei în acţiunile lor pe care o au. Nu este doar ceva local, ci global şi potenţialul este de asemenea global. Dacă putem să-i urmărim şi să eliminăm cât mai mulţi dintre ei, să diminuăm riscurile pentru naţiunile prietene, partenerii şi aliaţii noştri şi ţările lor, cred că merită efortul şi vom continua să-l facem. Presupune mai mult decât participarea unei singure ţări, este nevoie de ajutorul celor alături de care ne-am antrenat timp de mai mulţi ani şi pe care ne-am bazat până acum, ca să avem succes.