Sari la conținut

Analiză Politico. Liderii europeni seduşi de dictatorul Maduro

Puţini au mers până într-acolo încât să boteze un parc după Hugo Chávez. Belarus a făcut-o. Chiar şi aşa, Europa nu duce lipsă de politicieni seduşi de fostul lider venezuelean şi de succesorul său, Nicolas Maduro, scrie Politico, într-un material în care trece în revistă această galerie pestriţă de personaje, cu destul de mult succes la public în ultimii ani.

Venezuela Tense As Unrest Over President Maduro's Government Continues

Foto: Gulliver/ Getty Images

 

"Revoluția boliviană" a lui Chávez a promis să combată inegalitățile prin naționalizarea și redistribuirea petrolului Venezuelei, subliniază publicaţia contextul în care unii lideri europeni au căzut în această plasă.

„Minunea” nu a ţinut mult, iar azi administraţia de la Caracas e aprig contestată pe plan intern, pe fondul penuriei de alimente, a economiei care s-a prăbuşit şi a unui preşedinte care încearcă să strivească orice brumă de opoziţie. Dar cine sunt cei şase „magnifici” care au salutat plini de efervescenţă politicile lui Chavez şi Maduro?

Marea Britanie - Jeremy Corbyn

Liderul laburiştilor britanici, de exemplu, s-a profilat ca un Chavist de cursă lungă lungă. În 2013, Jeremy Corbyn l-a descris pe fostul lider venezuelean drept "o sursă de inspirație pentru toți cei care luptăm împotriva economiei austerității și neoliberale din Europa". În 2014, a mers chiar mai departe, felicitându-l pe Maduro la preluarea mandatului. Dar nu oricum, ci în direct, la televiziunea publică din Venezuela, care l-a prezentat pe Jeremy Corbyn ca pe un „prieten al Venezuelei”.

Întrebat zilele trecute dacă e pregătit să condamne acțiunile lui preşedintelui Nicolas Maduro, Corbyn nu a spus practic nici nu, nici da: "Ce condamn este violența dispre oricaree parte, de toate părțile". Mai mult, potrivit Politico, liderul labruştilor britanici a refuzat să-și exprime regretul pentru sprijinul acordat lui lui Maduro.

Însă Jeremy Corbyn, care de ceva vreme are o cotă de popularitate ce îl plasează cot la cot cu cea a premierului Theresa May (e drept, pe fondul unei căderi abrupte a acesteia din urmă), are un istoric încărcat la acest capitol. În vârstă de 68 de ani şi devenit preşedinte al Partidului Laburist în 2015, Corbyn a devenit cunoscut pentru orientarea sa anti-SUA, anti-UE, anti-NATO, anti-liberală.
S-a declarat prieten al Hamas și Hezbollah, a militat pentru ieşirea Marii Britanii din NATO, şi-a dorit naționalizarea căilor ferate și a utilităților, ar scoate sectorul privat din sfera serviciilor publice.

Iar numărul extremelor între care oscilează policitianul britanic e chiar mai mare

Grecia - Alexis Tsipras

Premier al Greciei şi lider al partidului Syriza, Tsipras a fost unul dintre puținii politicieni europeni care au participat la înmormântarea lui Chávez, notează Politico. A văzut în Venezuela un model anti-capitalist prin excelenţă şi de urmat, iar apropiaţii lui susţin că Hugo Chávez a fost unul dintre eroii săi. Iar potrivit unor dezvăluiri, pe când era lider al opoziţiei, Alexis Tsipras a văzut în petrolul venezuelean ieftin şi sprijinul diplomatic al Venezuelei o soluţie pentru situaţia în care Grecia ar fi părăsit Zona euro.

Potrivit Politico, un fost ministru venezuelian a declarat la un moment dat că Tsipras a călătorit la Moscova, în iulie 2013, pentru o întâlnire secretă cu un oficial venezuelean.

Spania - Pablo Iglesias

Liderul Podemos, partid de stânga şi anti-austeritate, a făcut constant obiectul unor acuzaţii privind obţinerea de finanţări din Venezuela şi Iran. Potrivit Politică, care citează publicaţia spaniolă ABC, există documente care atestă faptul că între 2008 şi 2012 un think-tank apropiat de Podemos a primit 7 milioane de euro de la guvernul venezuelean. Donaţiile erau menite să sporească apropierea dintre stânga şi mişcările anti-capitaliste din Spania. Iglesias a respins acuzaţiile.

Franţa - Jean-Luc Mélenchon

Liderul formaţiunii de extremă stânga, Franţa Nesupusă, şi ex-candidat la alegerile prezidenţiale de anul acesta, nu a făcut niciun secret din admiraţia pe care o poartă „Revoluţiei bolivariene” şi liderilor acesteia.

La moartea lui Hugo Chávez, notează Politico, Mélenchon a scris în L’Humanité că „Revoluţia bolivariană este o sursă de inspiraţie pentru noi”, aplaudând totodată şi venirea la putere a actualului preşedinte de la Caracas, Nicolas Maduro.

Întrebat, în aprilie, cu privire la sprijinul său pentru guvernul venezuelean, politicianul francez a răspuns că nu sprijină nicio formă de dictatură, oriunde ar fi ea.

Vatican - Papa Francisc

Născut în Argentina, Papa un sustinator puternic al așa-numiţilor lideri progresişti din America Latină, precum Evo Morales în Bolivia, iar criticii săi îl acuză de ambiguitate în ceea ce privește guvernul din Venezuela.

Recent, Vaticanul a încercat să medieze situaţia din această ţară, dar, notează unele publicaţii, a apărut să dea vina mai degrabă pe opoziție pentru lipsa progresului.

Italia - Mişcarea 5 Stele

Această forţă politică apărută pe scena italiană acum puţini ani, dar deja cu un notabil succes electoral, este acuzată de ambiguitate faţă de Venezuela.

În timp ce a solicitat Organiţaţiei Naţiunilor Unite să investigheze acuzaţiile de fraudă electorală din alegerile pentru Adunarea Constituantă, atunci când o delegaţie de parlamentari ai Mişcării 5 stele s-a deplasat în Venezuela, în luna martie, unul din membri părea că justifică politicile lui Maduro.

Alessandro Di Battista, care ar putea deveni ministru de Externe într-un guvern condus de 5 Stele, considera recent că „ambele părți au făcut multe greșeli”, scrie Politico.