Sari la conținut

Cum a ajuns un inginer software român să ia două continente la pedalat

Un tânăr român plecat la studii în Canada şi-a pus "în aşteptare", în urmă cu un an şi jumătate, viaţa de inginer software şi a vândut mai tot ce avea în Montreal. Motivul: avea un vis şi simţea că nu avea să fie un moment mai bun pentru a-l pune în aplicare. Aşa se face că, din 5 august 2015, Radu Păltineanu face turul Americilor pe bicicletă. Şi-a propus să parcurgă 34.000 de kilometri şi 22 de ţări. Până acum, a traversat 13 dintre ţările de pe lista lui. Dacă totul merge conform planului, Radu Păltineanu va deveni primul român care pedalează din Alaska şi până în sudul Argentinei. 

În prima parte a interviului pe care l-a acordat Digi24, Radu Păltineanu a vorbit despre experienţa lui în Venezuela, ţară aflată în pragul colapsului şi în care a petrecut recent două luni. În cea de-a doua parte a discuţiei, a povestit cum a ajuns să plece în această expediţie şi ce l-au învăţat experienţele din ultimul an şi jumătate.

În paralel, Radu Păltineanu filmează şi un documentar despre călătoria lui. În paralel, strânge poveşti despre fericire, aşa cum se vede ea, din sat în sat, din ţară în ţară. Mereu la firul ierbii. După miile de kilometri străbătute, are o certitudine: fericirea stă în lucrurile mărunte. Cât despre el, are o bicicleta si 4 genţi, în care spune că are tot ce-i trebuie, pentru a-şi îndeplini visul: să vadă lumea, să o cunoască. „Înainte să plec am golit şi vândut tot ce aveam prin casă, am scăpat de tot. În loc de bunuri, am preferat să adun experiențe umane care mă ajută să înțeleg cu adevărat lumea în care trăim", spune Radu Păltineanu. Cum a ajuns un inginer software stabilit în Canada să aibă un asemenea proiect, ce planuri are odată ce ajunge la la capătul călătoriei, dar şi care sunt câteva dintre lecţiile pe care periplul prin Americi i le-a dat, aflați în interviul de mai jos.

Reporter: Haideţi să vorbim despre călătoria dumnevoastră în general. Ieşim din Venezuela şi ne uităm la lunga şi ambiţioasa dumneavoastră călătorie. V-aţi propus să fiţi primul român care traversează cele două Americi pe bicicletă. Poate va suna naiv, dar întrebarea de la care vreau să începem e de ce?

Radu Păltineanu: Am realizat în 2013 un alt tur, un tur mixt pe bicicletă şi cu alte mijloace de transport - o bună bucată, undeva la 2.400 de kilometri au fost pe bicicletă. Asta mi-a dat cumva aripi să mă gândesc la alte proiecte de durată, mai ambiţioase. În perioada aia, mă uitasem la un documentar al unui tip scoţian, Mark Beaumont, care m-a inspirat. A făcut un tur similar în 2009 şi mi-am zis "asta vreau". După aia a urmat şcoala, aveam încă studii, nu am putut să plec imediat, am avut un gând de căsătorie, n-a mers şi am zis "ok". Când n-a mers gândul să mă căsătoresc şi planurile pe care le aveam atunci, am zis că, ok, ăsta e momentul să revin la acest vis al meu şi să plec în această călătorie, care mie mi se pare fascinantă şi care merită.

12984016_10153755975373962_3311845872015820515_o

Foto: Radu Păltineanu

Reporter: Spuneaţi că, înainte de această călătorie, aţi vândut tot ce aveaţi prin casă. Aceasta e toată finanţarea care vă ajută în acest drum sau vă ajutaţi şi de sponsori?

Radu Păltineanu: Nu, nu. Am vândut, într-adevăr. Închiriam o cameră de apartament în Montreal, unde eram student, la Universitatea McGill - am terminat inginerie software anul trecut acolo. Da, am vândut tot ce aveam. Am mai lăsat la ai mei, care locuiesc în Montreal, unele chestii, dar am vândut mobila şi tot ce s-a putut de acolo. Şi am făcut ceva bănuţi pe chestia asta. Am avut o campanie de crowdfunding. Voiam să strâng ceva mai mulţi bani, s-au strâns până la urmă 1.400 de dolari, dar am putut măcar să încep călătoria cu banii ăştia. Restul banilor cu care mă finanţez sunt donaţii de la oameni simpli, de la români din toată lumea, oameni care au apreciat proiectul meu şi cărora le place ceea ce fac.

Reporter: În paralel, trebuie să spunem că dumneavoastră strângeţi şi poveşti despre fericire şi despre vise. Care e cea mai frumoasă vorbă despre fericire pe care aţi auzit-o în această călătorie, cea mai frumoasă definiţie a fericirii?

Radu Păltineanu: Cea pe care am auzit-o ultima dată mi s-a părut extrem de interesantă. Era în Parcul Naţional Canaima, într-o comunitate indigenă de acolo. Doamna care a mers cu noi la cascada Angel - am întrebat-o ce înseamnă pentru ea fericirea şi mi-a zis "natura". Natura e totul pentru ea şi tot ce îi trebuie pentru ca să fie fericită se află în natură. Iar natura e Dumnezeu, că nu poate fi altceva. Asta mi-a răspuns. Şi mi se pare genial răspunsul.

15384481_10154391003668962_2399890789728243122_o

Foto: Radu Păltineanu

Reporter: Bun, şi pentru dumneavoastră, după un an şi patru luni de când sunteţi pe drum, ce înseamnă fericirea acum?

Radu Păltineanu: Fericirea înseamnă să te bucuri de momentul actual. Foarte puţină lume realizează asta, dar cred că e esenţial. A fi fericit înseamnă să te bucuri de acel loc unde eşti tu, de acea persoană cu care eşti, să apreciezi ceea ce vezi mai mult. Se regăseşte în lucruri foarte, foarte simple. Nu trebuie să faci ceva măreţ ca să fii fericit.

Reporter: Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: dacă aţi putea da timpul înapoi cu, să zicem, 3-4-5 ani şi aţi şti despre lume ceea ce ştiţi acum, după mii de kilometri străbătuţi cu bicicleta, din comunitate în comunitate, ce aţi schimba la dumneavoastră şi ce aţi schimba la viaţa dumneavoastră?

Radu Păltineanu: Poate nu mi-aş mai fi făcut atât de multe probleme pentru cotidian. Ne facem prea multe probleme pentru cotidian şi ajungi să realizezi că, până la urmă, ne facem atât de multe probleme cotidiene şi încercăm să adunăm atât de multe lucruri - diplome, reputaţii, bani, case, lucruri materiale - şi stai şi realizezi, după un an şi trei luni, aproape patru luni, cât am eu pe drum, că tot ce ai nevoie sunt nişte lucruri foarte de bază şi foarte puţine.

Reporter: ... în cele patru genţi de pe bicicletă.

Radu Păltineanu: Exact! Adică nişte haine, un cort şi ceva bănuţi pentru mâncare. Asta e tot ce ai nevoie şi aici mi-aş face mai puţine probleme. Inevitabil, avem o mentalitate foarte materialistă.

14516522_10154207303563962_7654751277721498187_n

Foto: Radu Păltineanu

Reporter: Ce vă bucura şi ce vă stresa cel mai mult înainte de această călătorie şi de unde vă luaţi bucuriile şi motivele de anxietate, de stres, acum?

Radu Păltineanu: Ce motive de bucurie aveam? Că plec în necunoscut. Ce motive de temeri aveam? Că plec în necunoscut. Sunt ambele! Da, e o joacă între bucurie şi frică, între anxietate, bucurie şi frică. Despre anxietate, ce pot să vă spun e că, da, există un moment de anxietate. Chiar mă gândeam, când sunt pe bicicletă singur, mai ales în prima parte, când am fost în zone foarte izolate, în Alaska şi în nordul Canadei, ajungi să te gândeşti foarte mult la viaţa pe care ai avut-o până atunci şi la copilărie. Relaţionezi foarte mult cu lucruri din trecut. Ajungi să faci o retrospectivă foarte interesantă cu propria viaţă, atunci, în momentele alea de singurătate.

Reporter: Ce-o să faceţi după ce terminaţi această călătorie? Ce-o să faceţi după ce ajungeţi "la capătul lumii", să-i zicem aşa? Înapoi într-un birou?

Radu Păltineanu: Nu. Alte orizonturi. Şi chiar vreau, mi-aş dori să pot să inspir cât mai mulţi tineri de la noi din ţară să-şi urmeze visele şi să călătorească. Eu chiar cred că a călători, în adevăratul sens al cuvântului, îţi deschide enorm de multe orizonturi şi te dezvoltă complet diferit ca persoană. Chiar cred în lucrul ăsta. Scrisesem, la un moment dat, anumite reflecţii despre călătoritul la noi, la români, şi spuneam că mi-aş dori să văd societatea românească călătorind mai mult şi călătorind în multe feluri şi să construim o cultură a călătoritului la noi mult mai puternică.

Reporter: Vreţi să vă întoarceţi în România? Vă întoarceţi în Canada?

Radu Păltineanu: Nu, în Bucureşti. Momentan, după terminarea călătoriei, vreau să revin în Bucureşti.

Reporter: Alina Mărculescu Matiş

Operator: Sorin Reiter