Sari la conținut

Cutremur Italia. O familie de cinci români s-a salvat ca prin minune în timpul seismului

De la românii din Italia vin şi poveşti despre supravieţuire, solidaritate şi speranţă. O familie de cinci membri a scăpat ca prin minune în urma cutremurului. Locuiesc acum într-o tabară de sinistraţi. Fiica lor, în vârstă de doar o lună, este cel mai mic sinistrat din aceată tabără. Nu mai au nimic. Casa pentru care făcuseră un credit pe 10 ani s-a prăbuşit. Se bucură însă că sunt în viaţă.

Domnica şi Mihai Harabor sunt originari din Vrancea şi locuiau în Sommati de mai mulţi ani. În această primăvară au făcut un credit pentru a renova casa în care trăiau. Au renunţat şi la concediu pentru a putea face faţă mai uşor cheltuielilor. Mai ales că în urmă cu o lună au devenit din nou părinţi. Au trei fete, iar cea mai mică dintre ele este acum şi cel mai mic sinistrat, dar şi cel mai tânăr suprevieţuitor al cutremurului.

Domnica Harabor: „Dormeam la 3 jumate dimineața toți, eram ca oricare dormeam și am plecat pe fugă am luat copilul din pat repede și am ieșit. Soțul adormise în camera fetelor și a luat fetele cu pătură cu tot ce era pe pat a deschis el ușa că nu se putea deschide, era blocată, a spart-o. Am ieșit de afară mergeai cădeau casele la vecini, urlau, strigau nu se înțelegea nimic. Nu stai dacă sa te opresti ca tot tremura pamantul si te busea din toate partile.

După ce şi-a văzut familia în siguranţă, Mihai s-a întors să îi ajute şi pe alţii să iasă din dărâmături. A reuşit să salveze de sub ruine patru oameni.

Mihai Harabor: „Vă dați seama eu strigam să miște piciorul și zic mișcă piciorul că erau o grămadă de picioare și nu știam pe care să punem mâna și eu țineam mâna pe piciorul mamei sau tatălui morți și eu nu simțeamși ea spunea: mișc, mișc și eu nu simțeam și ea era dedesubt. Singurul lucru pe care n-o să-l pot uita niciodată sunt strigătele și urletele pe care le auzeam și ce am putut să fac am săpat cu mâinile. Că imaginați casa cu douiă etaje căzută total.”

Cât despte frică ....

Mihai Harabor: „Frică nu imi mai era pentru că după ce am trecut prin casă jumăte de metru nu îți vedeai mâna în față. Dacă te-a salvat Dumnezeu la aia, ce frică să îți mai fie. Sotia urla, vecinii mă chemau, spuneau ai trei copii, ieși afară. Am zis că dacă Dumnezeu m-a salvat de acolo, aici nu o să-mi facă nimic dacă reușesc. Cădeau pereții, acoperișuri pe lângă, dar nu mai conta decat sa-i salvez