Sari la conținut

Dispariția MH370. Concluziile raportului final descriu un caz imposibil de rezolvat

Concluziile raportului final, realizat de investigatorii australieni, despre dispariția avionului MH370 al companiei aeriene malaeziene nu au reușit să facă lumină în acest caz învăluit într-un mister ce pare imposibil de dezlegat.

Au trecut mai bine de trei ani de la tragedia aviatică în care 239 de pasageri aflați la bordul unui Boeing 777 au dispărut fără urmă în timpul unei călătorii între Kuala Lumpur și Beijing.

În ciuda celei mai scumpe căutări subacvatice din istorie, locația prăbușirii avionului rămâne încă un enigmă, transmite The Guardian.

Biroul australian pentru Siguranța Transporturilor (ATSB) a prezentat marți concluziile raportului final.

Raportul abundă în detalii semnificative legat de misiunea de căutare, însă nu aduce aspecte concludente în privința locului unde s-ar afla epava aeronavei.

„Rămâne o mare tragedie și ne-am fi dorit să putem închide cazul celor dispăruți. Sper, totuși, că vor găsi (familiile celor dispăruți – n.r.) o consolare în faptul că am făcut tot ce ne-a stat în putere pentru a găsi răspunsuri”, a declarat Greg Hood, comisarul-șef al ATSB.

În ianuarie, după 1.046 de zile de căutări, ancheta a fost suspendată, provocând furie printre rudele îndoliate ale pasagerilor. Suspendarea a survenit în urma unei operațiuni subacvatice nereușite la 2.800 de kilometri distanță în largul coastei Australiei de Vest. În timpul operațiunii, a fost folosit un detector sonic de 160 de milioane de dolari. Chiar dacă nu au fost găsite noi dovezi privind locația avionului, misiunea subacvatică a ajutat, totuși, la eliminarea unei mari porțiuni din ocean în privința locurilor cu „probabilitate ridicată” în care s-ar fi prăbușit aeronava.

Acest lucru, subliniază ATSB, înseamnă că înțelegerea zonei de prăbușire „este mai bună decât a fost vreodată”.

În urma căutărilor, o reanaliză a imaginilor din satelit a restrâns zona în care s-ar putea afla epava la o suprafață mai mică de 25.000 de kilometri pătrați, se mai arată în raportul ATSB.

Tot marți, cealaltă agenție guvernamentală australiană care se ocupă de căutarea zborului MH370, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization, a dat publicității un raport separat. Raportul subliniază că ipoteza legată de intervalul de timp în care aeronava companie Malaysia Airlines a dispărut – între martie și aprilie 2014 – rămâne relevantă, dar nu oferă nicio perspectivă legată de locație.

În august, autoritățile australiene au făcut publice mai multe imagini surprinse din satelit, care arată 12 obiecte care plutesc în apropiere de locul în care se crede că s-a prăbușit avionul Malaysia Airlines MH370.

Fotografiile au fost făcute la 2 săptămâni de la dispariția zborului, pe 8 martie 2014. Imaginile au fost analizate de ATSB. Cercetătorii au folosit imaginile pentru a determina o nouă zonă de căutare a avionului dispărut, o suprafață de 5.000 de kilometri pătrați, la nord de zona în care au avut lo căutările inițiale.

În raportul din urmă cu două luni se arată că obiectele de pe suprafața apei formează mici aglomerări, și nu plutesc independent una de cealaltă. Această descoperire este cea care ar fi dat peste cap planurile echipajelor internaționale, care au petrecut 2 ani căutând în locul greșit.

Mai mult, cercetătorii susțineau că modul în care sunt răspândite obiectele surprinse de satelit indică faptul că acolo a fost un punct de impact. 

Până acum, singurul indiciu despre soarta avionului este o bucată de metal, care a fost adusă de valuri pe insula Reunion, la peste 3.700 de kilometri de locul în care aveau loc căutările. Investigatorii francezi au confirmat că bucata de metal a făcut parte din avionul Malaysia Airlines.

Locația Boeingului 777 a devenit unul dintre cele mai mari mistere din istoria aviației, în cadrul unei anchete multinaționale la care au participat nave și avioane din Australia, SUA, China și India.