Sari la conținut

Istoria ca un coșmar. Copilul căruia „măcelarul din Bosnia” i-a oferit ciocolată: „Ne-a spus că nu o să ne facă nimic”

Iulie 1995, începeau operațiunile militare ale sârbilor bosniaci din Republica Srpska - conduși de Radovan Karagici și de pârghia sa directă pe teren, generalul Ratko Mladici - care aveau să ducă la masacrul de la Srebrenița, unul dintre cele mai groaznice episoade ale dezintegrării Iugoslaviei.

Mladic.Srebrenica.child

Foto: Ratko Mladici și Izudin Alic, captură YouTube

La 22 de ani distanță de la acele zile de coșmar bosniac, unul dintre supraviețuitorii genocidului își amintește o anumită dată calendaristică: ziua de 12 iulie 1995.

Izudin Alic avea atunci vârstă de 8 ani, scrie Balkan Insight, când în fața copilului a apărut Ratko Mladici, supranumit „măcelarul din Bosnia”. În jurul lui Izudin se aflau câteva sute de copii, căștile albastre ale ONU și o mare minciună: aceea că Armata Republicii Srpska avea să nu se atingă nici măcar de un fir de păr din capul lor, după cum le promisese generalul Mladici.

Întâlnirea dintre Izudin Alic și Ratko Mladici a avut loc lângă baza forțelor ONU de menținere a păcii din Potocari, unde mii de musulmani bosniaci căutau refugiu din calea războiului. Micuțul Izudin era cu bunicul său. Adultul de peste ani rememorează scena: „Bunicul m-a trimis să iau apă și am văzut un grup de copiii... Îmi amintesc de niște soldați care împărțeau ceva. Am fugit, un bărbat în uniformă sârbă mi-a atins părul și m-a întrebat cum mă numesc și ce vârstă am, apoi mi-a dat ciocolată”.

Acel bărbat era nimeni altul decât Ratko Mladici. Înregistrarea cu generalul sârb împărțind bomboane și ciocolată copiilor avea să facă înconjurul presei internaționale. „Nu vă fie frică, nimeni nu o să vă facă nimic”, le zice în filmare Mladici copiiilor, înconjurat de camerele televiziunilor. Peste câteva zile, mai mult de 7.000 de bărbați și băieți musulmani aveau să fie măcelăriți, iar peste 40.000 de femei urmau să fie expulzate. Unele dintre acestea aveau să ajungă în „taberele violului”, cum erau numite lagărele Republicii Srpska.

Înainte de izbucnirea războiului, Izudin Alic și familia sa locuiseră în satul Prohici, la granița cu Serbia. După ce sârbii bosniaci au atacat satul în 1993, familia sa a fugit la Srebrenița, unde au rămas până în 1995. Mutarea liniei frontului spre Srebrenița i-a pus din nou pe fugă. Izudin, frații săi, mama și bunicii au plecat aproape de Potocari, în timp ce tatăl său, unchiul și verii au luat calea pădurilor în căutare de ascunzători, cu destinația Tuzla, oraș controlat de forțele bosniace.

Ulterior, și Izudin avea să ajungă în Tuzla, la un centru de refugiați, până la sfârșitul războiului. Însă nici urmă de tată și de verii săi acolo: „Nu știu unde și cum au fost uciși. Mi-am îngropat tatăl și unchiul imediat după război. Au fost găsiți în Kamenica, lângă Zvornik”.

„Uneori mă întreb ceva, când îl văd la Haga. Mă întreb dacă știa că toți acei bărbați vor fi uciși... Tată meu, unchiul, toți”, mai spune Izudin Alic.

Ratko Mladici, fostul general al Armatei Republicii Srpska a fost arestat pe 26 mai 2011, după o fugă de 16 ani de justiția internațională. La fel ca și Radovan Karagici, Mladici este responsabil de asediul din Sarajevo și masacrarea musulmanilor din Srebrenița. Conform acuzării, care și-a finalizat în luna decembrie anului trecut rechizitoriul, Mladici s-a aflat „la comanda forțelor sârbo-bosniace” care „au comis o schemă constantă de crime”.

Verdictul în cazul lui Ratko Mladici este așteptat în noiembrie.