Sari la conținut

Ambasadorul Rusiei: Rămân optimist. Relațiile cu România le putem îmbunătăți

Cristina Cileacu: Domnule ambasador, vă încheiaţi misiunea în România. Paşaport diplomatic a fost programul pentru care aţi ales să daţi primul interviu şi acum avem şi ultimul interviu pe care îl daţi în calitate de ambasador al Federaţiei Ruse în România. Puteţi să îmi spuneţi care au fost cele mai dificile momente ale misiunii dvs în România?

Oleg Malginov: Patru ani, patru ani şi jumătate înseamnă o perioadă lungă şi a fost plină de tot felul de evenimente. Aş spune că am făcut anumite lucruri în aceşti patru ani şi jumătate. Vizita ministrului de Externe în Federaţia Rusă, vizita secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse în România, unde s-a semnat un memorandum, cooperarea pe durata preşedinţiei României în Consiliul Economic al Mării Negre şi acum preşedinţia Federaţiei Ruse, am avut şi aniversarea de 150 de ani de relaţii diplomatice şi foarte multe evenimente dedicate acestui eveniment: ştiinţifice, cele pentru studenţi, culturale.Toate acestea rămân şi sper că vor fi şi în viitor. Cele mai complicate motive au fost, şi aici sunt mai multe motive, dar nu au ţinut doar de rolul meu. Am reuşit să schimbăm vectorul relaţiilor. Când am venit aici scopul meu a fost să pun pe primul loc cooperarea, pe baze economice, culturale, umanitare, politice, şi pe aceste baze să dezvoltăm o cooperare coerentă între ţările noastre, la care să adăugăm şi chestiunile sensibile: istorice, politici practice, strategice şi aşa mai departe. Nu am reuşit să schimbăm aceste lucruri şi aceasta rămâne o sarcină de îndeplinit pentru succesorul meu şi politicienii din ambele ţări. Aş spune că foarte complicat a fost că în ultimii doi ani şi jumătate să nu permitem degradarea completă a relaţiilor noastre. Ştiţi că situaţia a fost dificilă în ultimii doi ani şi jumătate, poate vom discuta despre acest lucru mai târziu. Dar a existat pericolul că s-ar putea opri tot. Pentru că de exemplu aici, sunt ambasador în România, a existat un grup destul de mare de oameni influenţi care au încercat să impună tăierea completă a relaţiilor dintre România şi Federaţia Rusă. A fost complicat, dar am reuşit să păstrăm anumite canale de comunicare. Avem relaţii între ministerele noastre de externe, avem relaţii între organizaţii ale societăţii civile, între universităţi, între comunităţile ştiinţifice şi aşa mai departe. Aceste canale de comunicare şi această structură a relaţiilor rămâne şi sper că va rămâne şi în viitor. De asemenea, complicată a fost şi percepţia mea personală. La început am avut foarte mulţi parteneri, să spun oameni care considerau pot deveni partenerii mei, ai noştri (n.r. ai Rusiei) şi aşa mai departe. Dar când au venit vremurile grele, o parte dintre ei au dispărut.

Cristina Cileacu: Vă referiţi la momentele grele de după anexarea Crimeii şi a evenimentelor din Ucraina?

Oleg Malginov: Anexarea, termenul pe care îl folosiţi aici...

Cristina Cileacu: Da, noi considerăm că este vorba despre o anexare ilegală.

Oleg Malginov: Voi consideraţi, dar noi nu. Şi am explicat de mai multe ori, chiar şi în emisiunea aceasta, ce s-a întâmplat acolo, dar aş vrea să îmi termin ideea. Când relaţiile dintre România, Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă au fost puse în pericol, cei care îşi spuneau parteneri ai Federaţiei Ruse au dispărut brusc. Şi-au schimbat părerile, au început să spună nu, din primul moment am crezut altceva etc. Pe de altă parte, oamenii care sunt critici, dar sunt serioşi, foarte inteligenţi, au rămas parteneri, în sensul bun, diplomatic al cuvântului. Nu înseamnă că sunt de acord cu noi, dar spun şi fac astfel încât relaţiile să fie păstrate. În vremuri grele diplomaţia este instrumentul cu ajutorul căruia se păstrează relaţiile. Asta arată adevărata valoare a oamenilor, lucru ceva foarte complicat. Un alt lucru dificil a fost să lucrez cu un număr variat de oameni. Sunt un om bătrân, dar impresia mea este că în profesia mea şi în profesii apropiate de diplomaţie, sunt prea mulţi neprofesionişti, oameni care nu înţeleg ce este diplomaţia. Şi să lucrez cu neprofesionişti este destul de complicat, indiferent că vorbesc despre români sau o parte dintre colegii mei străini, din alte ambasade.

Cristina Cileacu: Dacă ar trebui să faceţi o analiză a relaţiilor româno-ruse pe perioada cât aţi fost aici, au evoluat?

Oleg Malginov: Aceasta este o perioadă în care s-au pierdut oportunităţi. Lucrez aici de aceea privesc situaţia din punctul de vedere al Bucureştiului. Am fi putut face mai mult. Eu am încercat să îmbunătăţesc aceste relaţii şi am spus de la început că trebuie să ne dezvoltăm pe baze economice.Un lucru important a fost deschiderea Centrului Cultural Rus la Bucureşti, care chiar a devenit un element important al vieţii culturale din capitală.

Cristina Cileacu: Oamenii din România nu au nicio problemă cu partea culturală a Rusiei, ci cu politica rusească.

Oleg Malginov: Sunt aici singura sursă de informaţii din partea politicii ruse. Dacă vă uitaţi în mass media este un singur punct de vedere prezent în sfera informaţională de aici, din România. Dar un ambasador nu este o resursă pentru media. Eu pot doar să comentez, să mă exprim şi să ofer câteva ştiri. Sunt surprins de pildă că ştirile din surse alternative nu sunt folosite aici. Citesc doar despre propaganda rusă agresivă. Şi am căutat-o în România în mod special şi nu am găsit niciodată măcar o referire de informaţie la ce se întâmplă în Rusia sau legată de poziţia Rusiei în ceea ce priveşte anumite probleme.

Cristina Cileacu: Dacă ne uităm înapoi în timp, în perioada comunistă, România avea relaţii mai degrabă reci cu fosta Uniune Sovietică. Iar acum, dacă ne uităm în jurul României, toţi vecinii noştri preferă să aibă relaţii cu Rusia, în timp ce România este pro-americană. Unde credeţi că greşeşte Rusia, pentru că nu părem că vom fi aliaţi.

Oleg Malginov: Greşeşte în ce privinţă?

Cristina Cileacu: A României, pare că nu vom fi aliaţi, indiferent de situaţie.

Oleg Malginov: Putem să spunem că iubirea şi simpatiile, în politica modernă, sunt chestiuni artificiale, nu sunt chiar reale. Deci, anumite afilieri istorice se întâmplă, în mod categoric. Relaţiile prezente sunt relaţii bazate pe interese, nu pe scheme, dogme sau concepte artificiale. Acum 30 de ani relaţiile dintre ţări, în cea mai mare parte, erau determinate de ideologie. Şi aici şi în vest. Acum nu mai discutăm despre ideologii. Este vorba despre pragmatism şi apropierea dintre liderii naţionali, aliaţii naţionali, care formulează priorităţile pentru ţările lor. Dacă priorităţile sunt bazate pe interesul naţional, pe îmbunătăţirea relaţiilor, pe îmbunătăţirea situaţiei oamenilor, pe crearea de locuri noi de muncă, acestea sunt una. Dacă priorităţile sunt formulate diferit, asta este altceva. Rusia a indicat faptul că este gata să dezvolte relaţii cu alte ţări. Dar acesta nu este un proces unilateral. Nu este înţelept să stai să aştepţi să facă alte ţări ceva pentru tine, că tu o să primeşti numai beneficii, roade. Dacă există dorinţa de a obţine rezultate pozitive, este cooperare, muncă reciprocă, soluţii comune pentru probleme dificile şi depăşirea comună a obstacolelor. Dacă nu este o dorinţă comună să se întâmple aşa, atunci nu sunt rezultate şi niciun ambasador nu ar fi în stare să facă asta.

Cristina Cileacu: România este membru NATO, iar Marea Neagră este un punct strategic pentru NATO şi bineînţeles că şi pentru Rusia. Cum vor coopera NATO şi Rusia în această privinţă?

Oleg Malginov: În ce context vedeţi marea Neagră drept un punct strategic pentru NATO? Când NATO a fost format, Marea Neagră nu era un punct strategic pentru NATO.

Cristina Cileacu: Între timp a devenit pentru că vedem ce se întâmplă în Orientul Mijlociu.

Oleg Malginov: Nu. Un punct strategic înseamnă zonă operaţională. Este un loc în care NATO îşi adună trupele?

Cristina Cileacu: România a avut un plan, după cum aţi putut vedea recent.

Oleg Malginov: România a avut ceva, dar nu ştiu ce. Aveţi informaţii din presă, am citit şi eu. Dar din păcate nu am văzut nicio propunere pe hârtie şi acum sunt anumite contradicţii. Marea Neagră are regimuri diferite, nu este doar o mare deschisă. Are Convenţia de la Montreux care impune anumite limitări. Marea Neagră are rolul de stat riveran. Da, statele riverane şi-au schimbat afilierile în timpul ultimilor 50 de ani, dar acest lucru nu schimbă regimul mării. Am avut şi încă avem cadrul operaţional pentru statele riverane, Forumul Mării Negre. Nu este activ acum, dar nici nu a fost desfiinţat. Am citit şi eu informaţiile despre ideea de a avea un fel de grup la Marea Neagră sub umbrela NATO. Cineva a vorbit despre o flotă, grup la Marea Neagră, nu este o diferenţă foarte mare, dar totul sub umbrela NATO. Se schimbă situaţia, se schimbă regimul, chiar dacă este făcut în conformitate Convenţia de la Montreux. Pentru că NATO are instrumente puţin diferite, ierarhii de comandă etc. Dar nu a fost nimic publicat oficial, de aceea nu voi comenta. Bineînţeles că urmărim situaţia şi ne-am exprimat îngrijorările că aceste idei se discută, am invitat autorităţile din România să fie mai deschise legat de aceste propuneri, ca să nu fie niciun fel de surprize, nici pentru noi, nici pentru România mai târziu. Citesc despre faptul că Rusia se apropie de NATO, dar acest lucru este greşit. NATO se mută înspre Federaţia Rusă. Acum 30 de ani era doar un stat NATO la Marea Neagră, Turcia. Acum sunt 3 state NATO şi URSS nu mai există. Se schimbă...

Cristina Cileacu: Dar toată lumea are de ales. Este decizia noastră să devenim sau nu...

Oleg Malginov: Nu pun la îndoială deciziile suverane ale statelor. Spun doar că "Rusia se apropie de NATO" este puţin greşit din punct de vedere geografic. Rusia este stabilă, NATO se mută. Aceasta este problema.

Cristina Cileacu: Rusia se mută diferit, în alte moduri. Dacă vorbim despre o altă prezenţă NATO în România, avem scutul antirachetă de la Deveselu. Acesta a creat multă agitaţie în Rusia, încă din momentul anunţării construcţiei, iar acum preşedintele Putin a făcut câteva declaraţii şi a spus că ar trebui să ne aşteptăm la anumite măsuri împotriva României. La ce să ne aşteptăm?

Oleg Malginov: Nu era ceva împotriva României, ci un răspuns la baza creată pe teritoriul României. Povestea scutului antirachetă a început în anii 2000, când SUA a ieşit din tratatul de limitare a sistemelor antirachetă, care a fost făcut la începutul anilor '70, ca parte a balanţei potenţialului strategic dintre URSS şi SUA. Potenţialul strategic este principalul subiect. În 2001 sau 2002, nu îmi amintesc exact, tratatul asupra sistemelor antirachetă a fost desfiinţat pentru că SUA a luat această decizie. Apoi, pentru prima oară, Federaţia Rusă a spus că dezvoltarea unui sistem antirachetă poate fi considerată ca o dezechilibrare a balanţei privind potenţialul strategic al ambelor ţări, lucru care va aduce cu sine anumite contramăsuri. Să nu-mi spuneţi că autorităţile din România nu au auzit asta. Nici măcar nu erau membri ai NATO la acea vreme când am început aceste discuţii şi ne-am exprimat îngrijorarea faţă de SUA. Anumite lucruri s-au schimbat. Autorităţile din România au luat decizia să intre în NATO şi am discutat cu SUA despre problemele care pot să apară din cauza dezvoltării acestui scut. S-a discutat înainte. Apoi autorităţile din România au decis să fie făcut în Deveselu şi discuţiile au fost foarte active la acea vreme, toată lumea ştia care sunt îngrijorările, că trebuie să ajungem la o înţelegere altfel, anumiţi paşi vor fi făcuţi ca să contrabalansăm această violare a echităţii dintre ţări.

Cristina Cileacu: Care sunt acei paşi?

Oleg Malginov: Când am venit aici în 2012 una dintre primele întrebări a fost, ok, ne-am decis să facem scutul la Deveselu, care vor fi reacţiile? Chiar şi în presă, opinia publică din România a înţeles că vor fi reacţii, pentru că mă întrebau pe mine care vor fi acestea. Deci, în cele din urmă, baza a fost construită, a devenit operaţională şi s-a spus că va fi o reacţie. Şi că va fi făcută de militarii care ştiu cum şi ce trebuie făcut. A fost un răspuns transparent şi discret al preşedintelui, care spunea că da, am avertizat acum 15 ani că vom lua anumite contramăsuri. Nu a fost o ameninţare. Nu ştiu de ce, dar sunt sigur că oamenii serioşi de aici înţeleg că acest gen de dezvoltare a unui sistem strategic va "costa" anumite contramăsuri. Şi am discutat chiar cu o parte dintre militari, neoficial, că poate aceasta este o decizie informală că România nu a vrut să fie doar un "consumator" de securitate, ci şi un contribuabil la securitatea NATO. Şi cum putea să contribuie? Bani, nu sunt prea mulţi, arme, nu sunt prea multe, deci, cu ajutorul teritoriului. Aceasta a fost contribuţia. Luaţi teritoriul, oamenii încă mai locuiesc acolo, dar trebuie ceva sacrificat.

Cristina Cileacu: Deci vom vedea ce măsuri se vor lua.

Oleg Malginov: Nu ştiu, nu sunt un specialist în măsurile împotriva unui scut antirachetă, dar preşedintele a spus că anumite măsuri vor fi dezvoltate, dar suntem în continuare deschişi discuţiilor cu NATO şi SUA. Pentru că Deveselu este doar un element al unui sistem mai mare şi acum mulţi oameni, politicieni chiar şi de aici din România, spun că acesta nu este îndreptat împotriva Rusiei, dar este. Trebuie să facem ceva să balansăm situaţia.

Cristina Cileacu: Domnule ambasador, acesta este ultimul interviu ca ambasador al Federaţiei Ruse în România, deci trebuie să ne luăm rămas bun, dar nu înainte de a ne mai întâlni cu cineva. Deci, mergem?

Oleg Malginov: Să încercăm.

(În cadru apare pisica Musea).

Cristina Cileacu: Aceasta este vechea noastră prietenă, Musea.

Oleg Malginov: Este al treilea membru al familiei noastre.

Cristina Cileacu: A crescut între timp. I-a plăcut viaţa în România.

Oleg Malginov: Foarte mult şi are prieteni buni, îi place aici pentru că are o casă mare. Prietenul ei bun este un câine.

Cristina Cileacu: Un câine?

Oleg Malginov: Da, îi este frică de el, dar vrea să îl vadă des.

Cristina Cileacu: Credeţi că îi va fi dor de România?

Oleg Malginov: Da, în mod sigur. Putem să o punem jos, dar s-ar putea să fugă.

Cristina Cileacu: Da, nu îi plac camerele de filmare. Domnule ambasador, alături de Musea, care ar fi ultimul dumneavoastră gând pentru publicul din România, cât încă mai sunteţi ambasador aici?

Oleg Malginov: Rămân optimist şi cred în relaţiile pe care le putem îmbunătăţi. Dacă este dorinţă de ambele părţi, vom găsi metode să facem acest lucru. Depinde nu doar de România sau doar de Federaţia Rusă, ci de ambele ţări.