Analist turc: „Nu cred că Erdogan poate fi numit dictator”

Data publicării:
Aftermath of Failed Coup in Turkey Continues
Foto: Guliver/Getty Images

Nu aş vrea să fiu în locul lui Erdogan acum, pentru că va avea o serie de provocări serioase în colaborarea cu Europa şi cu SUA. Dacă relaţiile cu Rusia, vor continua să se normalizeze, atunci fricţiunile cu Europa sunt o îngrijorare serioasă pentru economia şi comerţul Turciei”. Declaraţia a fost făcută de Mehmet Ogutcu, una dintre cele mai clare voci ale analizei politice din Turcia, într-un interviu acordat Cristinei Cileacu.

Drumul Turciei spre democrație s-a oprit, cel puțin așa pare la prima vedere. Președintele Erdogan a obținut puteri foarte mari, în urma unui referendum organizat săptămâna trecută. Acum are autoritatea să numească în mod direct miniștri, judecători, șefi ai serviciilor secrete, birocrați cu rang înalt și lista poate continua. Mai are de asemenea capacitatea de a emite legi prin decret. Puțin peste jumătate din populația țării sprijină autocrația, iar liderul de la Ankara, deși a ieșit câștigător, este într-o poziție care pe termen lung îl poate transforma într-un învins.

Cristina Cileacu: Vorbim desigur despre Turcia, din nou, şi vă rog să comentaţi rezultatul recentului referendum din Turcia. Aproape jumătate din ţară nu îşi susţine preşedintele. După părerea dumneavoastră cum poate preşedintele Erdogan să ţină sub control această jumătate?

Mehmet Ogutcu: Va fi ceva foarte foarte greu, pentru că acest referendum este o mişcare istorică, nu este un simplu referendum. A fost o mişcare pentru schimbarea politicii ţării, din democraţia parlamentară pe care am avut-o de la fondarea republicii la un sistem prezidenţial „în stil turcesc", în care preşedintele are puteri omniprezente în ceea ce priveşte legislaţia, sistemul judiciar, puterile executive, mai mult sau mai puţin combină toate puterile ţării în mâinile sale. Acesta era deja un lucru uitat. Şi după cum vedem, au fost cereri şi acuzaţii că modul în care s-a făcut alegerea, campania pentru referendum, nu au fost cinstite pentru că opoziţia nu a primit acelaşi timp, energie şi spaţiu pentru a-şi anunţa opiniile. Aceasta a fost una dintre acuzaţiile pe care eu o consider mai mult decât justificată. Iar a doua este legată de faptul că pentru o schimbare atât de mare în ţară şi nu este ca la un meci de fotbal, aşa cum spune preşedintele acum, 50,7% au votat în favoarea lui, atunci au câştigat. Nu. Pentru că pentru Constituţie, nu doar în Turcia ci şi în restul lumii, ai nevoie de suportul consistent al populaţiei. Se vede că aproape jumătate dintre cei care au votat pe 16 aprilie au spus NU, nu vrem acest sistem. Cred că acum va fi o provocare pentru preşedintele Erdogan să domine şi să conducă după cum doreşte în ceea ce priveşte Constituţia. Pentru că nu este vorba doar despre ceea ce vrea el, de votul DA obţinut la limită, dar sunt şi dubii considerabile legate de legitimitatea votului, pentru că raportul emis ieri de OSCE şi Consiliul Europei spune că sunt nereguli serioase care trebuie luate în calcul. Dacă întrebaţi grupurile din opoziţie din Turcia, inclusiv CHP şi HDP şi alţii, şi ele cred că din cauza neregulilor datorate în principal buletinelor de vot neştampilate, acest rezultat al referendumului trebuie anulat. Iar aceasta este o acuzaţie foarte serioasă. Aşadar, în aceste condiţii, va fi greu de spus pentru preşedintele Erdogan şi partidul aflat la putere că "jocul s-a terminat", să continuăm să ne vedem de treabă ca până acum pentru că am câştigat referendumul.

Tendințele autoritare ale președintelui Erdogan s-au manifestat din plin după lovitura de stat eșuată de anul trecut. Mulți dintre oponenții săi politici sunt acum în închisoare. Mii de alți oameni cu funcții importante sau medii în stat împărtășesc aceeași soartă, iar libertatea presei este ceva de domeniul trecutului. Cu toate acestea, la nivel mondial, liderii lumii au reacționat diferit în fața noii victorii interne reputate de Erdogan. Dintre toți, cei europeni și-au exprimat cel mai clar îngrijorarea față de ce se întâmplă în Turcia, poate pentru că Europa va fi cea mai afectată de schimbările sistemului politic turc.

Cristina Cileacu: Preşedintele Erdogan după lovitura de stat de anul trecut îşi cam impune dorinţa fără prea multe probleme. Credeţi că va ţine cont de recomandările care vin din partea OSCE, Uniunea Europeană şi aşa mai departe?

Mehmet Ogutcu: Cred că este clar că ceea ce a vrut preşedintele Erdogan să facă prin intermediul acestui referendum a fost să legalizeze ceea ce chiar făcea deja, pentru că el a instaurat deja preşedinţia executivă, lua toate deciziile şi folosea puterea pe care nu o avea în mod constituţional. Dar acum, cu acest referendum, vrea să califice ceea ce făcea deja. Iar declaraţiile pe care le-am auzit de la el chiar după referendum arată că nu va lua în serios aceste critici ale opoziţiei sau de la instituţiile europene. El spune jocul s-a încheiat, am câştigat, mergem mai departe. Şi cred că este important şi cum legitimitatea sa mai ales după acest referendum va fi văzută în afara ţării. Intern, avem deja probleme la nivelul a mai mult de jumătate din ţară, dar de asemenea la nivelul comunităţii internaţionale, ce am auzit este că deja preşedintele Trump l-a sunat.

Cristina Cileacu: Şi preşedintele Putin.

Mehmet Ogutcu: Şi Rusia a făcut acelaşi lucru. UE are probleme să recunoască în mod clar rezultatul referendumului prin declaraţii oficiale şi acest lucru arată că va fi o serie de tensiuni noi care vor erupe între Ankara şi Bruxelles şi capitalele importante din UE. De asemenea, dacă facem înconjurul lumii şi China l-a invitat pe Erdogan pe post de invitat cheie la summitul pentru noul Drum al Mătăsii din Beijing, deci şi aceasta este o susţinere pentru el. Aşadar, comunitatea internaţională se împarte după modul în care vor răspunde în faţa referendumului din Turcia. Probabil că Europa va avea cea mai mare problemă din toată lumea. Ar trebui să ne aşteptăm la mai multe tensiuni în ceea ce priveşte relaţiile dintre Turcia şi UE.

Cristina Cileacu: Dacă luăm în calcul că SUA, Rusia şi China, după cum aţi menţionat, şi-au exprimat deja susţinerea pentru preşedintele Erdogan şi l-au felicitat pentru câştigarea referendumului, ce putere are Europa în acest caz?

Mehmet Ogutcu: Cum ştim toţi, Europa nu este "un mare prieten" diplomatic şi instituţional şi în trecut am avut o problemă similară cu UE. Ultima era legată de lovitura de stat, ei nu au condamnat imediat ceea ce se întâmpla în Turcia. De asemenea am auzit poveşti şi rapoarte din diferite parlamente europene care îşi puneau întrebarea dacă lovitura de stat a avut sau nu loc. Acest lucru a provocat oroare, bineînţeles, la Ankara. Deja relaţiile erau cumva afectate şi conflictuale şi acest lucru va adăuga şi mai multă sare pe rană şi de aceea, dacă poziţia europeană rămâne cea de acum va fi mai multă tensiune care se va reflecta în cooperarea cu Turcia în ceea ce priveşte înţelegerea despre emigraţie, pe care o avem. De asemenea, plănuiam să negociem extinderea uniunii vamale existente în domeniul serviciilor şi cel al culturii, faţă de insistat doar pe sectorul industrial şi ar fi multe altele legate de regimul de vize şi aşa mai departe. Dar, dacă actuala direcţie continuă, cred că relaţiile vor fi mai tensionate şi mai conflictuale decât au fost până acum. Iar Erdogan a promis de altfel, în timpul campaniei electorale şi cea din timpul referendumului, că ar putea de asemenea să supună la vot şi actuala situaţie a relaţiilor, mai ales în ceea ce priveşte procesul de aderare, şi se referă la faptul că acest proces ar putea fi oprit de partea turcă şi nu ar mai lăsa partea europeană să decidă ce va face. Acestea nu sunt veşti bune legate de relaţiile dintre Turcia şi Europa şi nu sunt bune nici în ceea ce priveşte relaţiile economice de asemenea, pentru că UE reprezintă mai mult de jumătate din comerţul Turciei şi o serie de investiţii directe în ţară, în turism şi multe alte domenii. De aceea orice deteriorare a relaţiilor politice va avea repercursiuni asupra domeniilor economice şi comerciale.

Turcii din Belgia, urmați de cei din Germania dar și din alte democrații vestice au votat în număr foarte mare pentru transformarea Turciei în autocrație. Dar, la el acasă, președintele Erdogan a pierdut suportul populației din principalele orașe. Cel mai bun exemplu este Istanbul, unde liderul turc nu a mai pierdut alegerile din 1994, de când candida la funcția de primar.

Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre Uniunea Europeană. De ce credeţi că turcii care trăiesc în vestul Europei au votat DA, în timpul referendumului, şi mulţi dintre cei care trăiesc în estul UE, în mod special în România, au votat în mare parte NU, la referendum.

Mehmet Ogutcu: Cred că scandalurile politice pe care Turcia le-a avut cu Olanda şi Germania datorită faptului că miniştri turci au mers acolo şi au vrut să facă campanie pentru referendum dar nu au fost lăsaţi, au dus la tensiuni serioase şi guvernul turc a avut o reacţie puternică. Cred că acest lucru a ajutat puţin la susţinerea pentru campania DA din anumite ţări europene. Nu în Marea Britanie, de exemplu, unde a fost un vot NU copleşitor aşa cum a fost şi în cea mai mare parte a ţărilor din centrul şi estul Europei. Chiar şi din Arabia Saudită, de unde ne aşteptam să fie mai multe voturi DA, a fost destul de neechilibrat. Cred că cea mai mare parte a voturilor NU care au venit din ţările europene au fost legate de îngrijorările pentru democraţie, drepturile omului şi libertăţile din Turcia. Şi au vrut de asemenea să transmită un mesaj guvernului că da, puteţi continua guvernarea dar trebuie să respectaţi statul de drept, libertăţile de bază şi drepturile omului. Deci nu a fost o susţinere la scenă deschisă a referendumului din partea Europei, au fost opinii divizate.

Cristina Cileacu: Credeţi că actuala situaţie din Turcia va duce la o apariţie reală a unei opoziţii?

Mehmet Ogutcu: Cred că nu avem doar o problema a sistemului de guvernare prezidenţial, care nu are mecanisme de verificare şi control şi de aceea ar putea duce Turcia la un regim politic diferit, care s-ar putea să nu ne placă, dar avem de asemenea şi o problemă cu opoziţia. Partidul AK este la putere de aproape de 50 de ani şi încă nu a fost serios provocat de opoziţie. Partidul CHP are o conducere relativ slabă, care nu este în stare să conducă opoziţia şi să îi arate o direcţie, pentru că o parte din cei 51% care au votat DA vor de asemenea să vadă o alternativă credibilă. În absenţa ei aleg în continuare "răul pe care îl cunosc deja", după cum spune expresia, decât răul pe care nu îl cunosc. În acest sens, dacă Turcia nu va avea o opoziţie credibilă şi nu va arăta că are o conducere, nu doar o mişcare politică ci şi un lider puternic, aşa cum arată că este preşedintele Erdogan, va fi dificil să întoarcem direcţia în favoarea opoziţiei morale. De aceea, cred că provocarea pe care o avem în faţă este ca actualii lideri ai opoziţie să demisioneze, inclusiv liderul partidului CHP, dar şi liderul partidului MHP, partidul naţionalist care se opune în mod tradiţional lui Erdogan, dar de data aceasta, la referendum s-a alăturat preşedintelui şi aşa am putea avea o puternică neo-opoziţie, probabil de centru dreapta, cu ceva elemente de extremă stângă de asemenea. Deci Turcia are nevoie de o opoziţie puternică de centru stânga să apară şi poate să înlocuiască actuala guvernare la timpul potrivit, pentru că nu poate dura la nesfârşit, este a treia oară când îi avem. După cum ştiţi se pregătesc pentru un al patrulea termen şi nu cred că alegerile prezidenţiale din 2019 şi alegerile generale care se vor ţine în paralel vor avea concluzii inevitabile pentru preşedintele Erdogan. Deci Constituţia la trasarea careia a ajutat şi care l-a făcut să treacă prin referendum s-ar putea să nu îi asigure un alt termen ca preşedinte din 2019, pentru că aşa cum am văzut este o marjă foarte mică cea care a dus la victoria sa, de doar 1,5 %, în condiţii îndoielnice. Sperăm că va înţelege acest mesaj al poporului şi va deveni un preşedinte mai conciliant şi mai constructiv pentru toate segmentele societăţii şi nu doar acel procent de 51% care l-a votat.

Care sunt totuși problemele reale pe care le are de rezolvat câștigătorul referendumului de duminica trecută? Poziția strategică a Turciei, implicarea țării în politica mondială și numeroasele situații complicate din plan intern nu îi vor asigura președintelui Erdogan o domnie liniștită. Chiar dacă legal poate deține puterea până în 2029, în doi ani vor fi alegerile prezidențiale. Comportamentul imediat al liderului de la Ankara poate transforma mica marja care i-a asigurat acum victoria într-una care să îi fie fatală.

Cristina Cileacu: După părerea dvs., ce cale credeţi că va urma preşedintele Erdogan? Va construi o economie mai puternică sau va pune presiune pe oamenii care i se opun şi se va purta ca un dictator, să o spunem foarte direct.

Mehmet Ogutcu: Cred că dacă îl numim dictator ar fi cam mult, nu cred că Erdogan poate fi numit dictator. Cu siguranţă este un lider care încearcă să combine cât mai multă putere în favoarea sa, principala provocare va fi să creeze mecanismele de verificare şi control pentru că acest sistem nu va fi bun nici pentru el. Nu aş vrea să fiu în locul lui acum, pentru că va avea o serie de provocări serioase la nivel de relaţii internaţionale în Europa şi colaborarea cu SUA, precum şi recunoaşterea referendumului nu este neapărat un dat şi vom vedea cum va decurge întâlnirea din mai cu Trump şi ce fel de cooperare vor avea în Siria. Dacă relaţiile cu Rusia, vor continua să se normalizeze aşa cum se aşteaptă el, atunci fricţiunile cu Europa sunt o îngrijorare serioasă pentru că Europa reprezintă o parte mare din economia şi comerţul Turciei, iar economia va avea fluctuaţii pentru că el trebuie să restabilească încrederea astfel încât investitorii străini să se întoarcă în Turcia şi de asemenea costul împrumuturilor pentru companiile turceşti şi instituţiile guvernamentale din străinătate va fi destul de ridicat, din cauza riscurilor pe care acestea le presupun. De aceea, are multe provocări de înfruntat, trebuie de asemenea să se ocupe de problema kurdă din ţară. Cum se va ocupa de partea de sud-est a Turciei, după ce va învinge PKK, dacă va reuşi asta, apoi PYD, din Siria şi PKK care de asemenea se extinde în regiunile guvernamentale kurde din Irak, Iran, pe care Ergodan îl acuză de naţionalism şi extremism "persan", lucru care înseamnă că modus vivendi cu Teheran a fost cumva deranjat, deci are o agendă foarte mare şi plină de întrebări şi probleme de care trebuie să se ocupe şi pe care trebuie să le rezolve. Nu va fi simplu şi peste toate acestea vor mai rămâne încă întrebările legate de legitimitatea rezultatului referendumului. Pentru că acesta nu o să dispară. Deci el este într-o poziţie foarte dificilă, după părerea mea, dar dacă îşi va folosi tradiţionala abordare pragmatică s-ar putea cumva să găsească o soluţie, dacă ar fi mai reconciliant, mai dispus să colaboreze, mai atent la populaţie şi dacă nu va folosi aceste puteri executive puternice pentru a opri libertăţile democratice şi drepturile şi libertăţile omului, ci să îşi folosească puterea să facă ce a promis, să creeze o Turcie mai puternică legat de economie, comerţ şi instituţiile politice. Dar trebuie să îşi schimbe limbajul şi felul de a gândi pentru a face aceste lucruri. Ceea ce am auzit imediat după rezultatele referendumului nu pare că duce în această direcţie.

Rezultatul referendumului din Turcia, care transformă drumul spre democrație al țării a dus la proteste numeroase imediat după ce numărătoarea voturilor s-a încheiat. Arestările făcute în rândul activiștilor nu au întârziat nici ele să apară.

Cristina Cileacu: Să ne aşteptăm la mai multe proteste în Turcia, din partea populaţiei care este împotriva preşedintelui?

Mehmet Ogutcu: Putem vedea deja că este o stare de nemulţumire considerabilă. Nu ştiu dacă se vor canaliza în proteste de masă împotriva lui sau nu, pentru că vor fi presiuni din partea guvernului să ţină protestele la minimum. Chiar şi în timpul campaniei pentru referendum demonstraţiile nu au fost permise la nivelul la care a dorit opoziţia. De aceea, va fi probabil un sistem de control pentru protestele de masă, pe de altă parte cred că ar trebui să premită opoziţiei legitime să îşi exprime părerile, altfel tensiunile vor creşte şi cred că va fi o mişcare deşteaptă din partea sa să permită opoziţiei să se exprime şi să aibă dezbateri libere asupra a ceea ce consideră oamenii că este corect, incorect, rezultatul referendumul, dar şi politicile sale. De aceea, are de făcut o alegere mai degrabă decât să îşi continuie traiectoria ca preşedinte din 2014, cred că dacă vrea să fie reales în 2019 trebuie să fie un preşedinte diferit care să se adreseze unui public mai larg, unei circumscripţii mai largi, şi să fie foarte deştept, să zâmbească şi să respecte alegerile de viaţă făcute de alţii şi standardele lor. De aceea, cred că trebuie să vedem un alt preşedinte decât cel pe care l-am văzut până acum.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri