Sari la conținut

Bashar al-Assad a contestat mereu utilizarea armelor chimice

7 aprilie 2017 - ziua primului atac al Statelor Unite în Siria, împotriva regimului lui Bashar al-Assad, în cei şase ani de război civil din această ţară. A fost vizată o bază aeriană a armatei siriene de unde, spun americanii, a fost lansat atacul chimic care a ucis aproape 100 de civili sirieni. Acţiunea Statelor Unite e sprijinită de Occident şi de Turcia şi vehement criticată de Rusia şi de Iran. Vladimir Putin a avertizat că atacul periclitează serios relaţiile ruso-americane.

De altfel, președintele Rusiei face acuzații foarte grave la adresa Statelor Unite. Vladimir Putin afirmă că administrația de la Washington pregătește atacuri chimice inclusiv în capitala Siriei, pentru a da vina pe guvernul de la Damasc.

Syrian President Visits Spain

FOTO: Getty Images

Sufocarea oricărei libertăţi a născut o contestare a regimului în întreaga ţară. Înăbuşirea în faşă a oricărei revolte a dat naştere unui război civil al cărui rezultat poate fi hotărât în acest moment de o intervenţie a forţelor occidentale.

Născut în 1965, al doilea fiu al lui Hafez al-Assad, care a condus Siria din 1970 până în 2000, nu părea destinat politicii. Fire retrasă, viitorul preşedinte al Siriei mărturiseşte că a intrat o singură dată în biroul tatălui în tot timpul cât acesta a condus ţara.

Cum fiul cel mare, Bassel al Assad, era văzut drept succesor la putere, Bashar este lăsat să-şi urmeze propriile pasiuni, cu toate că intră încă de la 14 ani în mişcarea de tineret a Partidului de guvernământ, Baas.

Din 1982 până în 1988 studiază oftalmologia la Universitatea din Damasc, unde îşi obţine diploma, iar din 1992 îşi aprofundează studiile in Londra.

Moartea bruscă a fratelui său într-un accident de maşină în 1994 îl propulsează pe Bashar al-Assad în centrul atenţiei. Este chemat rapid în ţară şi devine dintr-o dată cel mai important om din Siria după tatăl său. Intră rapid la cea mai importantă academie militară din Siria, iar în 1999 devine colonel.

Odată cu moartea tatălui său, un an mai târziu, ascensiunea la putere a lui Bashar al-Assad devine un fapt. Este amendată Constituţia tarii pentru a permite succesorului de numai 34 de ani să poată deveni şef de stat. Este promovat rapid feldmareşal, numit şef al forţelor armate şi secretar general al Partidului Baas.

Un referendum organizat în iulie 2000 îl confirmă pe Bashar al-Assad în funcţia de preşedinte.

Primul an sub conducerea lui Bashar al Assad se desfăşoară sub semnul unei liberalizări fără precedent. Noul preşedinte promite modernizarea economiei, lupta împotriva corupţiei şi asigurarea libertăţii presei şi a întrunirilor. Iar Bashar al Assad părea să se ţină de cuvânt: sute de prizonieri politici sunt eliberaţi, mai mulţi lideri politici de vârf sunt anchetaţi pentru corupţie şi abuz.

Apar primele ziare libere, iar firava societate civilă primeşte dreptul de liberă întrunire. Ca urmare, apar primele manifeste politice.

Procesul de liberalizare eşuează un an mai târziu când, sub influenţa familiei şi a elitei aflate la guvernare, Bashar al Assad reface dictatura instaurată de tatăl său. Reîncep anchetele politice, iar libera întrunire este suspendată, precum şi libertatea de expresie.

Sirienii petrec restul deceniului sub imperiul stării de necesitate.

Între timp, Bashar al-Assad duce o politică externă de apropiere faţă de Rusia, China şi Iran. Este un binecunoscut susţinător şi finanţator al grupării teroriste Hezbollah, organizaţie care îi va oferi sprijinul după izbucnirea războiului civil.

Faţă de statul Israel, Bashar al Assad continuă politica tatălui său şi-i contestă dreptul la existenţă. Cu Statele Unite, Siria menţine o relaţie tensionată, mai ales din cauza contestării intervenţiei în Irak. Tensiunile nu depăşesc limitele retoricii, iar Bashar al-Assad continuă să afişeze o atitudine deschisă faţă de Occident.

Totul se prăbuşeşte odată cu izbucnirea războiului civil. Bashar al-Assad ajunge să fie contestat tot mai mult şi in plan extern, iar utilizarea armelor chimice în conflictul înclină în mod decisiv balanţa împotriva lui.  

Războiul din Siria, care a intrat în martie în al şaptelea an, s-a soldat deja cu peste 320.000 de morţi.