Sari la conținut

BUSINESS CLUB. 2015, anul cu cele mai multe fuziuni din istorie

După un boom al fuziunilor și achizițiilor tind să apară la scurt timp crize. Iar în 2015 exuberanța coporațiilor a bătut record după record.

Kraft și Heinz și-au pus afacerile la comun pentru a crea al cincilea cel mai mare producător de alimente și băuturi din lume. În industria IT, Dell a cumpărat EMC cu 67 de miliarde de dolari, în cea mai mare tranzacție făcută vreodată în domeniul tehnologiei, atât de mare încât numai taxele pe care Dell le va plăti pentru preluare ar putea fi de nouă miliarde de dolari. În telecomunicații, Time Warner și Charter au devenit una și aceeași companie în urma unei fuziuni de 79 de miliarde. Problema e că o mare parte din bani au venit de la bancă, iar colosul nou format intră în lume plin de datorii. Doi producători de îngrăşăminte, Dow şi DuPont s-au reunit într-o tranzacţie de 130 de milioane de dolari. Gigantul Shell a preluat British Gas pentru 70 de miliarde de dolari iar cu 108 miliarde de dolari s-a creat în acest an superimperiul berii. Ab Inbev a cumpărat SAB Miller în cea mai mare tranzacție făcută vreodată în industria băuturilor. Rezultatul - una din trei beri vândute în întreaga lume va veni de la o singură companie. Și nici măcar nu e cea mai spectaculoasă afacere făcuta anul acesta.

De departe cel mai mult a costat fuziunea dintre Pfizer și Allergan. 160 de miliarde de dolari aduc Viagra și Botox-ul în aceeași companie, asta pe lângă sute de alte medicamente. În tehnologie și în industria farmaceutică s-a dat cea mai cruntă bătălie pentru înghițirea competitorilor, dar adesea cumpărătorii au urmărit mai degrabă câștigul rapid.

Radu Ciofu, analist Admiral Markets: Cumpără patente de medicamente ca să le crească prețul ulterior. Nu se investește cu adevărat în crearea unor segmente noi de piață, în produse noi, în linii noi de producție sau a ceva nou cu adevărat, nu, hai să cumpărăm, să speculăm, să monopolizăm dacă vreți piața mai mult.

Mai mari, mai riscanți

Pentru angajați o megafuziune poate însemna că își vor pierde locul de muncă fiindcă în noua structură se dublează unii pe alții. Pentru clienți, competiția redusă din piață poate înseamna produse mai proaste la prețuri mai mari, dar pentru colosul proaspăt format înseamnă pur și simplu putere. Puterea de a domina competiția, de a stabili prețurile și de a influența deciziile guvernelor prin investiții mari în lobby. Există însă și un scenariu pozitiv în care corporația poate face economii de scară, poate investi mult în cercetare și poate aduce produse mai convenabile pe mai multe piețe din lume. Dar odată cu dimensiunea companiei, cresc și riscurile.

Radu Ciofu, analist Admiral Markets: Dacă dobânda va crește, firmele alea vor avea probleme mari fiindcă s-a crescut gradul de îndatorare fără să se investească ceva cu adevărat în producție, și să se stimuleze cu adevărat cererea.

O industrie a berii cu 30 de jucători mari nu e doar mai competitivă decât una cu trei jucători mari, e și mai echilibrată. Dacă unul dă faliment, locul îi e rapid luat de ceilalți. Dacă colosul format din Ab Inbev și Sab Miller dă faliment, 225.000 de oameni nu mai au unde munci, furnizorii companiei pot fi trași și ei în faliment iar băncile care au finanțat gigantul nu mai primesc un șfanț. Pe o piață puternic concentrată se poate repeta scenariul din 2007, când marile bănci au fost prea mari ca să fie lăsate să dea faliment și au fost salvate cu bani de la stat. Diferența ar fi că „prea mare ca să fie lăsat să dea faliment” ar putea ajunge un producător de bere sau medicamente.

Marile achiziții apar în momentul în care piața simte că mediul economic s-a îmbunătățit. Și sunt facilitate de rezervele uriașe de lichidități, bani puși la saltea în perioada de după criză. La jumătatea anului cele mai mari 50 de companii americane aveau rezerve de 1.100 de miliarde de dolari. În Europa marile grupuri depășeau 500 de miliarde de euro. Și peste au venit banii ieftini, proaspăt tipăriți.

Ritmul fuziunilor și achizițiilor a accelerat de la lună la lună. Minimele au fost atinse în ianuarie și februarie iar maximele în octombrie și noiembrie. Deja în al treilea trimestru mai bine de o treime din volumul tranzacțiilor venea din fuziuni și achiziții de peste 10 miliarde de dolari, așa-numitele mega tranzacții care nu au mai avut niciodată în istorie o pondere atât de mare.

Apetitul pentru astfel de afaceri a mai fost impresionant și în trecut, dar de obicei nu s-a terminat prea bine. În anii în care fuziunile și achizițiile au avut o pondere mare din PIB-ul global au urmat crize financiare sau bursiere în Statele Unite - la începutul anilor 2000 a izbucnit criza dot com, iar în 2007 marea criză financiară.