Sari la conținut

BUSINESS CLUB. Petrolul, un război ascuns. Țările care au avut cel mai mult de pierdut

2015 a fost marcat de o uriașă supraofertă de petrol. S-a produs mai mult decât s-a consumat, iar efectul s-a văzut în preţuri. Anul a început cu o cotaţie la jumătatea celei din ianuarie 2014 şi a mers în jos până la 37 de dolari pe baril, cel mai mic preţ din ultimii aproape șapte ani. Continuarea ieftinirilor începute la mijlocul lui 2014 a lovit în toţi producătorii, doar că unii sunt mai rezistenţi decât alţii.

Industria americană de gaze și petrol de șist a fost forţată să tragă pe linie moartă jumătate din sondele de extracţie. Și oricât de dramatică ar fi mișcarea, America e poate cel mai puţin afectată dintre producători.

Pentru Rusia, inundarea pieţei cu petrol a funcţionat ca un set ascuns de sancţiuni financiare. Acolo criza din 2008 se repetă. În cel de-al treilea trimestru, economia ţării a scăzut cu 4,1% faţă de aceeași perioadă a anului trecut, tocmai fiindcă principalul export al Rusiei e energia, energie care e acum e foarte, foarte ieftină.

În aceeași situaţie se află și Arabia Saudită, dar economia să are încă resurse de creștere. S-a putut hrăni din rezervele uriașe construite câtă vreme petrolul a fost scump, doar că au apărut deja probleme. Obişnuită să dea subvenţii cu nemiluita pentru a ţine populaţia fericită, Aarabia Saudită se confruntă acum cu un deficit bugetar de proporţii, care o forţează să ia decizii dureroase.

Arabia Saudită are de ales între a-şi deprecia moneda având în vedere deficitul bugetar 20%, cheltuie foarte mult din rezerve pentru menţinerea cursului fix. Va trebui să aleagă între reducerea ofertei de petrol şi a-şi deprecia moneda”, spune Ciprian Dascălu, economistul şef al ING.

Arabia Saudită e însă victima propriilor acţiuni. A fost dirijorul care a dat tonul ieftinirilor mărind producţia de ţiţei și forțându-i și pe ceilalţi să facă la fel. Atât ţările din interiorul cartelului OPEC, cât și cele din afara lui au pompat din ce în ce mai mult petrol pentru a nu-și pierde clienţii în favoarea saudiţilor.

Războiul însă a pus și mai multe presiune pe preţuri, iar acum tocmai Arabia Saudită pledează pentru reducerea producţiei. OPEC încă nu a putut lua nicio decizie în acest sens, deoarece tehnic, cartelul s-a spart, nu s-a găsit consens pentru ridicarea preţurilor şi fiecare membru pompează în neștire pentru a-și proteja cotele de piaţă. Ba chiar Kuweitul şi Irakul, oficial colegi în OPEC cu Arabia Saudită, îi fură acesteia clienţii din Asia oferind barilul şi cu 4 dolari mai ieftin decât saudiţii - e cea mai mare reducere oferită vreodată, iar prăpastia creşte rapid.

Pentru sursa acestui război există două explicaţii. Arabia Saudită ori a încercat să elimine din piaţă petrolul american de șist, și a reuoit parţial, ori atât americanii cât și saudiţii au complotat pentru a îngenunchea Rusia în urma anexării Crimeei - și au reușit aproape total. Rubla rusească s-a prăbușit, iar inflaţia va atinge în jur de 13%.

Pentru rușii de rând e ca o taxă ascunsă - veniturile lor reale s-au prăbușit și odată cu ele consumul. Căderea pieţei petrolului, în schimb, a avut ecouri și în alte pieţe și în ţări la mare depărtare de Rusia. Odată cu ţiţeiul, materiile prime s-au ieftinit atât de tare încât au ajuns la cele mai mici preţuri din 1999, arată datele compilate de Bloomberg. Aurul, minereul de fier, cuprul, grânele, îngrășămintele, cafeaua - toate s-au ieftinit abrupt lovind puternic încasările ţărilor care le produc.

Problema cea mai mare va fi la exportatori, adică Brazilia, Rusia, Arabia Saudită, Venezuela, ţările arabe. Toate aceste ţări au nişte deficite uriaşe şi în creştere şi anul asta încă nu s-au ajustat puternic deficitele respective, încă au fost rezerve”, spune Radu Ciofu, analist Admiral Markets.

Anul viitor, Rusia și-ar putea goli de tot rezervele. Guvernatorul băncii centrale spune că în 2016 ţara va trebui să facă rost de 14 miliarde de dolari pentru a-și acoperi deficitul. Deja în acest an, din cauza petrolului ieftin, rezervele sale vor coborî de la 77 de miliarde de dolari, cât erau în ianuarie, la 36 de miliarde până la încheierea anului.

Și în timp ce Rusia sângerează, ţările care îi importă energia primesc mai mult pentru mai puţini bani. Ieftinirea petrolului e un fel de subvenţie pentru consumatori, o subvenţie binevenită în special pentru ţările cu probleme din sudul Europei.

La celălalt capăt al lumii, chinezii importă cantităţi aproape record de ţiţei. Nu consumă tot ce cumpără, ci înmagazinează mult, în caz că petrolul se va scumpi pe viitor.

Ieftinirea le prinde bine și consumatorilor din România, care în acest an au plătit mai puţin pe benzină și motorină, dar și pentru gaze și curent. Nu la fel de fericiţi sunt însă producătorii de energie de aici. OMV Petrom a rămas pe primele 9 luni ale lui 2015 cu un profit de nici jumătate din cel înregistrat în aceeași perioadă a anului trecut, iar pe parcursul anului a închis nu mai puţin de 200 de sonde.

Efectele merg în lanţ. De la prospecţiunile geologice până la fabricile care fac instalaţii pentru sonde, toate au avut de pierdut.

Am disponibilizat în jur de 1800 de oameni într-un an și jumătate”, spune Marius Milea, director general Prospecţiuni.

Iar chinul industriei petroliere ar putea fi de durată. Agenţia internaţională a energiei estimează că petrolul abia în 2020 va ajunge la un preţ de 80 de dolari pe baril. Iar acesta e scenariul optimist. În cel pesimist, în 2020 petrolul se va învârti tot în jurul cotaţiei de 50 de dolari.

Necunoscuta care poate strica și mai tare planurile marilor exportatori e Iranul. În aceast an s-au creat premizele unei oferte și mai mari în piaţa petrolului. Iranul a semnat acordul nuclear cu marile puteri prin care a acceptat să renunţe la facilităţile sale nucleare primind, la schimb, ridicarea sancţiunilor. Odată implementat, acordul îi va permite Iranului să vândă petrol pe pieţele internaţionale. Și nu e deloc deranjat de faptul că ar putea să ieftinească și mai tare ţiţeiul, ba chiar spune că-și va recăpăta cota de piaţă cu orice preţ.