Sari la conținut
News Alert

BUSINESS CLUB. Pirateria, o formă gratuită de publicitate pentru marile mărci

Unele dintre marile case de modă se bucură când hainele şi genţile lor sunt contrafăcute. Înseamnă că sunt produse cu priză la public. Iar atunci când un produs nu este piratat, înseamnă că are o problemă. Deşi se plâng că pierd sume uriaşe din cauza falsurilor, producătorii mărcilor originale înţeleg cum funcţionează piaţa neagră. De multe ori, cei care îşi cumpără un produs contrafăcut nu îşi permit originalul. Dar dacă există o cerere mare pentru un anumit produs contrafăcut, atunci înseamnă că va exista cerere mare şi pentru versiunea originală a acelui produs. Iar acelaşi principiu se aplică şi pentru filme şi seriale.

Giorgio Armani este unul dintre puţinii oameni aflaţi în spatele unor mărci celebre care consideră că pirateria are şi părţile sale bune. Piaţa neagra a obiectelor contrafăcute este o oglindă a preferinţelor consumatorilor. Este, practic, un studiu de piaţă gratuit pentru producătorii unor mărfuri originale.

Cantitatea de ceasuri Rolex, genţi Louis Vuitton şi Dolce & Gabbana false prezente pe piaţa neagră arată cât de căutate sunt acele mărci. Dacă un produs original nu are succes, nici versiunea sa piratată nu va avea prea mare căutare. 

Un exemplu este cel al distribuitorului de filme Netflix, care a cumpărat drepturile pentru serialul "Prison Break" pe piaţa din Olanda, tocmai pentru că acea producţie de televiziune era foarte piratată în acea ţară.

Desigur, într-o lume perfectă pentru marile corporaţii, nu ar exista piraterie, iar toţi cei care cumpără acum produse contrafăcute, ar cumpăra doar mărfuri originale. Însă nu toţi cei care iubesc o marfă îşi permit să cumpere produsele ei. Îşi permit doar versiunea falisificată, mai ieftină, mai slabă calitativ, dar aproape identică la înfăţişare.

Din această situaţie companiile speră să câştige pe termen lung. Mai exact, câtă vreme au un nivel scăzut de trai, unele persoane îşi vor cumpăra doar produse falsificate ale unei anumite mărci. Însă, dacă vor cunoaşte la un moment dat o creştere a nivelului de trai, îşi vor cumpăra originalul. Pirateria este, aşadar, şi o formă gratuită de publicitate pentru marile mărci.

Însă nu trebuie ignorată latura întunecată a pirateriei. Nu este vorba nici de presupusele pierderi provocate marilor companii, nici de evaziunea pieţei negre. Ci de faptul că mare parte din vânzarea produselor piratate ajunge să finanţeze infracţionalitatea organizată.

Chiar şi pirateria gratuită a filmelor şi muzicii descărcate de pe interenet poate ajunge să finanţeze alte activităţi ilegale. Căci pe site-urile de piraterie informatică s-a dezvoltat o întreagă reţea de publicitate pentru produsele contrafăcute.

O altă latură periculoasă a pirateriei este riscul ca unele mărfuri contrafăcute să ajungă în marile magazine ca produse originale. Au existat cazuri, iar falsurile au fost suficient de bine realizate cât să îi păcălească pe cumpărători.