Sari la conținut

Când ajutorul umanitar s-a dovedit a fi o invazie 

Lituania, Letonia şi Estonia sunt trei dintre statele care ştiu cel mai bine ce înseamnă un ajutor umanitar venit din partea Rusiei. Ţările baltice păstrează vie amintirea invaziei sovietice din 1940. Moscova a făcut presiuni asupra lor să semneze aşa-numitele pacte de asistenţă mutuală, care garantau dreptul guvernului sovietic de a stabili aici baze militare. Ruşii au folosit apoi acele documente pentru a demara invazii simultane. În doar câteva zile, 500.000 de soldaţi ai Armatei Roşii au ocupat regiunea baltică, iar cei care s-au opus sistemului au fost deportaţi.

Scenariul se repeta 28 de ani mai târziu, dar de această dată în Cehoslovacia.

1968 va rămâne în amintirea tuturor drept anul Primăverii de la Praga, în care oamenii s-au revoltat împotriva conducerii de la Moscova. Oficialii de la Kremlin au susţinut întotdeauna că misiunea Armatei Roşii a fost una umanitară, fiindcă a urmărit salvarea ţării de la reformele liderului de atunci, Alexander Dubcek. Operaţiunea a fost, însă, fără îndoială una militară - soldaţii Uniunii Sovietice, Republicii Democrate Germane, Poloniei, Ungariei şi Bulgariei au invadat Cehoslovacia şi au restabilit ordinea.

Georgia, 1993, este ultima dovadă a aşa-zisului ajutor umanitar acordat de Rusia.

În timpul războiului dintre Tbilisi şi republica separatistă Abkhazia, Moscova a trimis ajutoare într-un oraş al acestei republici. Însă camioanele ruseşti nu transportau doar medicamente, alimente şi apă, ci şi rachete, mitraliere şi alte arme puternice. Ele le-au permis separatiştilor să distrugă armata georgiană şi să-şi declare independenţa.

Şi încă un detaliu: oficialul rus responsabil de livrarea acelui ajutor umanitar era Serghei Shoigu, chiar actualul ministru rus al Apărării.