Când devin giganții internetului prea mari? De ce nu poate fi spart monopolul Facebook
Google, Apple, Microsoft, Facebook şi Amazon sunt cele mai valoroase companii din lume, iar în cazul tuturor, valoarea stă în date. Mai bine de un sfert din populaţia globului foloseşte Facebook, 9 din 10 căutări pe internet se fac pe Google, iar la fiecare dolar cheltuit de americani în magazinele online, 50 de cenţi sunt cheltuiţi pe Amazon. Dimensiunea acestor giganţi pune autorităţile într-o mare dilemă. Monopoliştii sunt de regulă sparţi în entităţi mai mici, dar în cazul companiilor de tehnologie, tocmai mărimea lor le face utile utilizatorului.
Cu cât sunt mai mulţi oameni pe Facebook, cu atât e mai tentant pentru prietenii lor să folosească şi ei Facebook. Şi cu cât Google şi Amazon sunt mai folosite, cu atât aceste companiile ştiu mai multe despre ce vor oamenii să cumpere şi ce îi interesează. Noile oligopoluri sunt construcţii ale datelor şi se autoalimentează, fiindcă la fiecare nou utilizator devin şi mai atractive şi mai capabile să-şi elimine competiţia.
Ba chiar, de regulă, cheia pentru intrarea altora pe piaţă e tot la mai-marii industriei. Aceştia deţin magazine de aplicaţii, sisteme de operare şi închiriază servere celorlaltor companii IT. Nu doar că pot bloca venirea pe piaţă a altor participanţi, dar, tocmai fiindcă au acces la informaţii despre toată piaţa, îşi pot detecta din timp rivalii care prind proporţii. Facebook a dat 22 de miliarde de dolari pe WhatsApp, deşi acesta aproape că nu avea venituri, iar Amazon a făcut una din puţinele sale emisiuni de obligaţiuni pentru a prelua Zappos. Giganţii au datele şi banii pentru a bloca concurenţa din faşă şi cu fiecare tranzacţie devin şi mai puternici.
Cum să spargă acest cerc vicios e o necunoscută pentru autorităţile de concurenţă.
Concentrarea puterii din piaţa digitală de astăzi aminteşte de concentrarea din piaţa petrolului în secolul trecut. Standard Oil a lui Rockefeller era cea mai mare companie petrolieră din lume şi era frecvent criticată că a monopolizat piaţa. În 1911, autorităţile au decis în final să spargă gigantul în 34 de entităţi mai mici. Soluţia este propusă şi astăzi, doar că marea frică este că utilizatorului nu i-ar folosi la nimic câteva zeci de reţele de socializare mai mici. Ba mai mult, în final şansele sunt ca una dintre ele să ajungă oricum să domine. Pe de altă parte, şi inacţiunea e periculoasă. Google, de pildă, a fost acuzat că se foloseşte de poziţia dominantă din piaţa căutărilor online pentru a-şi promova celelalte servicii.
O soluţie ar putea fi transparenţa. Dacă companiile ar fi obligate să le arate utilizatorilor ce informaţii deţin despre aceştia şi în ce fel le monetizează, cu timpul cei din urmă ar putea face presiuni pentru creşterea controlului asupra acestor date.
De asemenea, definiţia tranzacţiilor anticoncurenţiale ar putea fi schimbată. Cât de mare e prea mare depinde de indicatorul observat. WhatsApp, fără venituri şi cu nici 60 de angajaţi, părea de o importanţă infimă la o analiză clasică, subliniază The Economist, însă banii pe care Facebook i-a pus pe masă ar fi trebuit să ridice un semn de întrebare.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
