Sari la conținut

Criza imigranților | Drumul din Iad spre necunoscut

Mulţi dintre imigranţii care fug de războiul şi sărăcia din ţările natale ajung la Calais, în Franţa. De acolo, femei, bărbaţi şi copii încearcă să urce în camioane pentru a traversa Canalul Mânecii şi a ajunge la Dover, în sudul Marii Britanii. Este şi cazul lui Safid, un băiat de 11 ani, care s-a pierdut de tatăl său în timpul călătoriei de opt mii de kilometri. Un an a durat pentru ca el să ajungă din oraşul afgan Jalalabad în Calais.

„Am plecat către Pakistan şi de acolo către Iran. După Iran am ajuns în Turcia şi apoi în Grecia. Din Grecia, în Italia şi Franţa. Am avut o mulţime de probleme pe drum”, povestește Safid, refugiat din Afganistan.

Dacă au noroc şi ajung în Marea Britanie, copiii sunt preluaţi imediat şi protejaţi.

Judith Rees, angajat la un centru de imigranţi spune că „aceștia sunt supuşi multor riscuri în timpul călătoriei, începând cu oamenii şi până la faptul că peisajul este diferit şi copiii nu ştiu unde sunt. Dar, copiii vor călători până se vor simţi în siguranţă şi asta poate presupune călătorii foarte, foarte lungi prin ţări mari, uneori în camioane, uneori pe jos pe distanţe mari.”

Iar Safid şi-a asumat riscuri pentru a ajunge să-şi îndeplinească visul. „Vreau să învăţ şi să mă fac inginer. Vreau să fac sport şi să joc fotbal. Acum, viaţa este dificilă şi nu mai am speranţă”, mai spune el.

Ca el sunt alţi mii de imigranţi. Este şi situaţia unui bărbat care a fugit din Siria din cauza războiului civil care afectează ţara de peste patru ani şi a ajuns în Turcia, la Izmir. De acolo, speră să poată pleca în Grecia şi apoi către alte state europene.

„Nu ne putem întoarce în Kobani. Nu mai avem nimic acolo. Am avut o casă, dar este distrusă. Am venit la Izmir acum o săptămână. Am venit pentru a trece în Grecia. Nu putem găsi o cale de a ajunge acolo. Totul depinde de traficanţii de fiinţe umane. Sunt nişte hoţi. Vor o mulţime de bani”, spune el.

Şi totuşi, de frica războiului sau a grupării Stat Islamic, mii de imigranţi sunt dispuşi să plătească bani grei traficanţilor şi să pornească într-o călătorie pe mare, o călătorie din care nu este sigur că vor scăpa cu viaţă.

Muhammed Ozen, preşedintele asociaţiei sirienilor din Izmir afirmă că „sirienii vin în Turcia pentru a ajunge în Grecia şi apoi în alte state europene. Este un flux de sirieni. Ei vin, pleacă şi apoi vin alţii noi. Este un război la ei acasă. Dacă rămân acolo, oameni din familia lor vor fi ucişi într-un an sau doi.”