Sari la conținut

DOSAR INTERNAȚIONAL | Împăratul Akihito, monarhul care nu poate să abdice

Foto: Gulliver/ Getty Images

În cel de-al doilea discurs televizat al său în cei 27 de ani de domnie, după cel din martie 2011 când Japonia a fost lovită de un cutremur şi un tsunami devastator, Împăratul Akihito a lăsat să se înțeleagă că își dorește să abdice. În cele zece minute de declaraţii înregistrate a vorbit despre rolul, despre resposabilităţile Împăratului şi despre felul în care îşi mai poate face datoria atunci când are deja o vârstă şi probleme de sănătate: o operaţie pe inimă şi un diagnostic de cancer de prostată.

„În ultimii ani am reflectat asupra perioadei mele ca Împărat, asupra rolului meu şi a responsabilităţilor mele ca Împărat în viitor. Am început să mă gândesc la viitor, la cum ar trebui să acţionez dacă îmi va fi greu să-mi duc la îndeplinire obligaţiile aşa cum am făcut-o până acum. Mă gândesc la ce ar fi mai bine pentru ţară, pentru popor şi pentru membrii familiei imperiale care îmi vor fi succesori”, a spus Împăratul.

Nu a spus clar „abdicare", pentru că e un lucru pe care nu i-l permite Constituţia. În Japonia, legea nu menţionează actul abdicarii, iar împăratul trebuie să-şi îndeplinească rolul până la moarte. Pentru ca Împăratul să poată renunţa la Tronul Crizantemei, ar fi nevoie de schimbarea legii, o schimbare care trebuie aprobată de Parlament şi care a declanşat dezbateri în ţară.

Împăratul nu are puterea să-și decidă propria soartă

Citind printre rânduri, japonezii au înţeles că Suveranul lor ar vrea ca succesiunea la tron să se facă în ordine, fără a afecta viaţa de zi cu zi a poporului şi fără a pune presiune pe familia imperială, aşa cum se întâmplă la moartea Împăratului sau în perioadele în care acesta este foarte bolnav şi nu-şi mai poate exercita funcţia. În Japonia, doliul după moartea împăratului poate dura şi un an.

Discursul a fost difuzat după ce, luna trecută, televiziunea stat anunţa că Împăratul vrea să abdice. Ştirea, apărută din senin şi fără alte dezbateri preliminare, a agitat spiritele în Japonia şi a făcut rapid înconjurul lumii. A doua zi, însă, Casa Imperială Niponă nega informaţia, stârnind şi mai multă confuzie, în condiţiile în care postul public citase surse apropiate monarhiei.

Apoi, nicio veste şi toată lumea a crezut că a fost vorba de o gafă a televiziunii de stat. Dar, discursul Împăratului Akihito i-a făcut pe mulţi să creadă că a fost ceva adevărat în ştirea despre abdicare.

Cred că Împăratul ne spune că vrea ca naţiunea să-i accepte abdicarea. Cum Împăratul nu are voie să se implice în politică, el le cere tuturor să-şi analizeze opiniile legate de intenţia lui de a abdica”, a explicat profesorul universitar Mikio Haruna.

Totul trebuie făcut, însă, cu mare atenţie în ţara soarelui răsare. Spre deosebire de alte case regale, pentru care e suficient ca monarhul să-şi anunţe abdicarea şi succesorul, în Japonia tradiţia este foarte puternică, iar Împăratul nu are puterea să-şi decidă propria soartă.

Prin Constituţie, el este „simbol al statului", iar responsabilitatea monarhică este pe viaţă, deşi nu are niciun fel de putere politică. Ca să abdice, este nevoie de o nouă lege.

„Tratez cu mare responsabilitate declaraţia Împăratului care tocmai a fost difuzată către naţiune. Îi înţeleg îngrijorările şi ar trebui să ne gândim serios ce putem face ca să ajutăm”, a spus premierul nipon Shinzo Abe.

Ce poate face guvernul de la Tokyo? O variantă ar fi numirea unui regent, care să preia din responsabilităţile Împăratului. Acest lucru nu înseamnă, însă, că Akihito se poate retrage liniştit. El rămâne monarh şi, în discursul său, a lăsat să se înţeleagă că o regenţă nu l-ar ajuta. Şi acum, o mare parte din responsabilităţile lui Akihito a fost preluată de prinţul moştenitor Naruhito.

Un alt scenariu ar fi modificarea acelor articole din Legea Casei Imperiale care reglementează abdicarea. Guvernul nipon ar putea, de asemenea, folosi această ocazie pentru a schimba cu totul această lege şi a o face mai flexibilă.

Analiştii cred că e puţin probabil să se întâmple acest lucru. Japonezii conservatori, politicieni sau oameni obişnuiţi, se tem că lansarea unei dezbateri despre viitorul familiei imperiale va aduce în discuţie şi posibilitatea ca femeile să moştenească tronul. Sub actuala lege, succesiunea se face doar pe linie masculină. Prinţul moştenitor Naruhito are o singur copil, o fiică. Astfel că, pe Tronul Crizantemei, i-ar urma fratele său şi, apoi, fiul acestuia.

Problema aducerii pe lume a unui moştenitor pe linie masculină a fost drama care a marcat viaţa prinţesei moştenitoare Masako. Educată la Harvard, aceasta a renunţat la o carieră în diplomaţiei când s-a căsătorit cu moştenitorul tronului Japoniei. De mai bine de un deceniu se luptă cu depresia şi în ultimii ani a fost văzută din ce în ce mai rar în public. Japonezii se întreabă cum îşi va îndeplini rolul de Împărăteasă atunci când soţul ei, prinţul Naruhito, va urca pe tron.

Prințul Naruhito și soția lui, Masako Foto: Gulliver/ Getty Images

În pofida acestor controverse, mulţi japonezi cred că Împăratul Akihito are dreptul să se retragă, dacă simte că a venit momentul pentru acest gest.

Japonia | Rolul casei imperiale

Împăratul Japoniei a fost considerat un descendent direct al zeiței Soarelui. După cel de-al Doilea Război Mondial, însă, monarhul a fost obligat de Statele Unite să semneze o „declaraţie de umanitate" prin care accepta că nu e o divinitate. Se întâmpla în timpul domniei Împăratului Hirohito, tatăl actualului împărat. Rolul monarhului Japoniei avea să evolueze în deceniile următoare.

„Pentru japonezi, împăratul lor e cel mai sfânt dintre sfinţi. Zeul lor vizibil. Este, în acelaşi timp, liderul lor politic: cu puteri omeneşti şi supraomeneşti. Religia şi politica se reunesc sub figura unui singur om. În mâinile unui singur om stau puterile preşedintelui Statelor Unite, ale premierului Marii Britanii, ale liderului Uniunii Sovietice, la care se adaugă puterile Papei, ale Arhiepiscopului de Canterbury şi ale episcopului Bisericii Ortodoxe Ruse. Peste toate, vine autoritatea divină a fiului lui Dumnezeu. Abia acum veţi putea începe să înţelegeţi ce înseamnă Hirohito pentru japonezi şi de ce îl numesc „zeul împărat"”, așa era descris împăratul Japoniei de către un film de propagandă american din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Pe atunci, Japonia era inamicul, iar împăratul ei, Hirohito, tatăl actualului monarh, avea puterea absolută. Era simbolul acestei lupte, omul care a îndrăznit să atace Statele Unite la Pearl Harbour. Acasă, însă, adică în Japonia, împăratul era considerat descendent direct al Zeiţei Soarelui şi capul religiei şintoiste.

„Pentru japonezi, Hirohito e un descendent direct al Soarelui şi nimic nu e mai sus, mai strălucitor şi mai măreţ decât Soarele. Acesta e motivul pentru care nimeni nu poate sta mai sus sau să îl privească de sus pe împărat. Când trece pe stradă, toate ferestrele de la etajul întâi în sus trebuie închise, iar obloanele trase. Împăratul este imaginea muritoare a divinităţii noastre nemuritoare”, se arată în filmul american.

Pe urmă, Japonia cea mândră condusă de Hirohito a fost îngenuncheată. A pierdut războiul şi a fost nevoită să accepte capitularea.

„Invit acum reprezentanţii împăratului Japoniei, ai guvernului japonez şi ai statului major al forţelor imperiale japoneze să semneze instrumentul predării, în locurile indicate”, au fost cuvintele rostite de Generalul Douglas MacArthur, comandantul forțelor aliate, în 1945.

După capitulare, Hirohito a fost forţat de americani să semneze o „declaraţie de umanitate", în care spunea că nu e un zeu pe pământ, ci „un simbol al statului şi al unităţii poporului". În cele din urmă, această descriere a monarhului nipon avea să fie introdusă şi în noua Constituţie a Japoniei, redactată de Statele Unite şi adoptată în 1947. Acesta e rolul pe care l-a moştenit de la Hirohito şi împăratul Akihito.

„Au trecut aproximativ 28 de ani de când am fost încoronat. Am trăit, împreună cu acest popor, vremuri fericite şi vremuri triste pentru Japonia. În calitate de împărat, am pus mare preţ pe rugăciunile pentru pace şi pentru securitate, precum şi pentru fericirea poporului”, a spus Împăratul Akihito pe 8 august.

Chiar dacă nu se mai descrie drept un zeu pe pământ, asta nu înseamnă că împăratul Japoniei nu e venerat în ţara sa. În istoria postbelică a Japoniei, nu a existat poate un moment în care japonezii să aibă mai multă nevoie de monarhul lor decât cutremurul devastator din 2011 şi tsunamiul care a urmat. Pe tot parcursul crizei, împăratul şi împărăteasa au fost alături de oameni.

„Am considerat mereu că e important să fiu alături de popor, să îi ascult pe oameni şi să le împărtăşesc sentimentele. Am simţit mereu că, pentru a îndeplini rolul de simbol al statului şi al unităţii poporului, împăratul trebuie să încerce să obţină înţelegerea de către popor a acestui rol. În acelaşi timp, împăratul trebuie, la rândul lui, să acorde mare atenţie rolului său, să depună eforturi pentru ca oamenii să aibă o înţelegere aprofundată a acestui rol şi să ţină mereu cont de faptul că împăratul trebuie să fie mereu alături de poporul său”, a spus Împăratul Akihito.

Aici pare să îşi aibă rădăcinile şi afecţiunea sinceră pe care japonezii o au pentru Împăratul Akihito: în faptul că au simţit mereu că monarhul, care odinioară avea un rol undeva între cer şi pământ, a ştiut când să coboare alături de ei, pentru a-i alina, pentru a-i încuraja. Iar familia imperială a devenit, astfel, mai apropiată de japonezi.

Akihito | Împăratul care a reformat Tronul Crizantemei

Sunt 27 de ani de când Akihito a devenit împăratul Japoniei. Problemele de sănătate şi vârsta înaintată l-au forţat, în ultimii ani, să se retragă, treptat, din viaţa publică. Dar un lucru e cert: Akihito va rămâne în istoria Japoniei drept un împărat care a reformat Tronul Crizantemei.

Ideea că Împăratul Akihito ar putea fi primul monarh japonez care va abdica în aproape 200 de ani a stârnit dezbateri aprinse atât în Japonia, dar şi în restul lumii. O simplă privire la viaţa lui, însă, ne arată un lider extrem de influent care a stabilit mai multe premiere. Cel de-al 125-lea împărat nipon nu s-a fericit niciodată să iasă din tiparele rolului său, ceea ce l-a făcut extrem de apropiat de popor.

Akihito s-a născut pe 23 decembrie 1933, primul fiu al împăratului Hirohito, care avea deja patru fete. Prima ruptură de cutuma imperială a venit când Akihito avea doar şase ani. Într-un gest fără precedent, împăratul Hirohito şi împărăteasa Nagako au decis să-şi trimită fiul la şcoală cu oamenii de rând, pentru a-i extinde orizonturile.

În timpul raidurilor americane din Tokyo din 1945, Akihito şi fratele lui mai mic, Prinţul Masahito, au fost evacuaţi. Pe urmă, în timpul ocupaţiei americane, lui Akihito i s-a predat limba engleză şi a fost şcolit în obiceiurile occidentale.

Deşi s-a ştiut mereu că va moşteni Tronul Crizantemelor, Akihito a fost încoronat oficial drept Prinţul Moştenitor al Japoniei într-o ceremonie care a avut loc în 1952.

Din toate premierele pe care monarhul le-a stabilit în timpul vieţii lui, una va rămâne, în mod cert, în istorie. E vorba despre decizia de a se căsători cu Michiko Shoda, fiica unui om de afaceri japonez. A fost prima dată, în lunga istorie a monarhiei nipone, când o persoană nearistocrată s-a căsătorit cu un membru al familiei imperiale. S-au cunoscut în 1957 pe un teren de tenis, iar nunta lor a fost unul dintre cele mai aşteptate evenimente din Japonia.

Foto: Gulliver/ Getty Images

Un singur incident a umbrit bucuria naţională. Un tânăr de 19 ani a alergat spre caleașca în care se aflau tinerii căsătoriţi, a aruncat cu o piatră spre Prinţul Moştenitor Akihito şi s-a năpustit asupra miresei.

Primul lor copil, Prinţul moştenitor Naruhito, sau Prinţul Hiro cum i s-a spus atunci, s-a născut în 1960.

Lui Naruhito i-au mai urmat un frate şi o soră. Tânăra familie din casa imperială niponă a devenit, imediat, foarte îndrăgită de japonezi şi un subiect fascinat pentru restul lumii.

Împăratul Hirohito a murit în ianuarie 1989, iar Akihito i-a preluat imediat rolul. Ceremonia oficială de încoronare a avut loc abia în noiembrie 1990, un eveniment urmărit de toată Planeta. A fost prima astfel de ceremonie care a avut loc de la noua constituţie a Japoniei, care a modificat fundamental rolul împăratului.

Deşi o figură ceremonială, împăratul Akihito nu s-a sfiit să iasă din tipare şi să se exprime pe nişte teme considerate tabu. La împlinirea a 70 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în 2015, Împăratul Akihito şi-a exprimat regretul profund pentru suferinţele provocate de Japonia în acest conflict.

„Nu vom repeta niciodată ororile războiului. Eu, împreună cu întreaga populaţie a Japoniei, ne exprimăm cele mai sincere emoţii în memoria celor care au murit în război”, a spus Împăratul Akihito.

A fost, de asemenea, primul împărat japonez care a vizitat China şi care a recunoscut public că ţara sa i-a făcut mult rău vecinului chinez, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. S-au făcut 27 de ani de când Împăratul Akihito i-a urmat tatălui său pe tron. 27 de ani în care a vizitat 18 ţări şi toate cele 47 de prefecturi ale Japoniei. A reformat, în acest timp, imaginea Japoniei despre Casa Imperială şi a dus în lume această nouă imagine.

Împaratul Akihito, prin ochii japonezilor

Japonezii au spus că îl simt pe Împăratul Akihito „aproape de ei” și s-au arătat de acord ca el să abdice. Mai muți japonezi au ales să îl descrie pe Împărat într-un singur cuvânt. Cuvintele ales de ei au fost „inimă”, „epocă”, „simbol” și „sufletul Japoniei”

„Am crescut cu acest împărat. Singurul cuvânt la care mă pot gândi este "inimă". Din acest motiv, când văd cum e acum, nu îmi pot stăpâni lacrimile”, a spus o japoneză.

„Când am auzit că împăratul intenţionează să abdice, am fost surprins. Trebuie să-i respectăm decizia. Poate unii oameni sunt împotriva abdicării, dar eu simt că trebuie să îi respectăm dorinţele”, a adăugat un alt japonez. 

E un simbol al Japoniei. În orice circumstanţă, e imaginea Japoniei în lume. E parte din familia noastră imperială. Când îl văd la televizor, mă simt apropiată de el”, a precizat o altă japoneză.

„Împăratul e o persoană extrem de importantă. Fără el, Japonia nu ar fi la fel de stabilă. Dacă împăratul simte că trebuie să abdice, nu am nimic împotrivă”, a spus un băiețel.